Finante publice

Etimologie:

•    Latina : - Finis - termen, sfarsit;

- in dreptul roman marcheaza sfarsitul operatiunilor juridice, adica efectuarea de plati.
- Termenii financias, finatio, financia pecuniaria erau folositi cu sensul de plata in bani.

•    Franceza: - finance - suma de bani;
-    les finances – bani si cheltuieli ale statului;

•    Germana - secolele XV-XVII, finanz (plata in bani), finanzer (camatar).


Opiniile specialistilor:
•    Paul Leroy Beaulieu (1906) considera finantele publice drept - „stiinta veniturilor publice si a utilizarii acestor venituri”.
•    Enciclopedia activitatii bancare si financiare distinge trei intelesuri ale termenului de finante:
1.     Strangerea banilor pentru a organiza, reorganiza sau extinde o intreprindere fie prin vanzare de actiuni sau de obligatiuni.
2.     Teoria si practica creditului monetar, activitati bancare.
3.     Strangerea de bani prin impozite sau emisiuni de obligatiuni si administrarea veniturilor si a cheltuielilor de catre guvern.

•    Richard Musgrave (1959), The Theory of Public Finance, McGraw-Hill, New York, considera ca politica bugetara – ca element fundamental al interventiei statului in economie - indeplineste trei functii:

1. functia de alocare
- producerea si distribuirea bunurilor sociale (publice - non-exclusive si non-rivale) prin intermediul autoritatilor publice; statul, producator de bunuri si servicii, asigura satisfacerea necesitatilor publice si ajustarile necesare in afectarea resurselor ce se formeaza in economie;
o    problema care intervine: eficienta statului ca agent economic producator de bunuri si servicii.
 

2. functia de redistribuire
o    justetea, echitatea si egalitatea sociala  se pot realiza doar prin redistribuirea veniturilor de catre autoritatile si institutiile statului;
o    caile de realizare a functiei de redistribuire: statul colecteaza, sub forma de impozite, o parte din veniturile create pe plan national; apoi redistribuie ceea ce a prelevat prin transferuri cu caracter social si economic, in cadrul asa- numitului stat al bunastarii generale .
o    problemele intervenite: redistribuirea veniturilor creeaza o cultura a dependentei si o societate egalitara care incurajeaza ne-munca.
 

3. functia de stabilizare a conjucturii economice:
o    prin politica fiscala statul urmareste atingerea unui set de obiective economico-sociale sau/si solutionarea unor dezechilibre macro-economice (somaj, scadere PIB, inflatie, diminuarea cererii agregate, etc.
o    aceasta functie este atinsa prin folosirea unui set de politici macroeconomice, cum ar fi: politica monetara, politici sectoriale, politici bugetare, etc.
o    problema intervenita: dimensiunea temporala si cantitativa a interventiei macroeconomice a statului; de la conjunctura la permanenta.

•    Clasic versus modern in finantele publice. Conceptia clasica (liberala) - bazata pe principiul laissez-faire-ului – sustine derularea activitatilor economice prin intermediul firmelor private, statul prin intermediul finantelor publice neavand decat un rol de asigurare a resurselor necesare pentru intretinerea institutiilor publice ce asigura educatia, apararea ordinii interne si externe ca si cadrul legal al actiunii agentilor economici. Este proclamata neutralitatea sistemului financiar public. Conceptia moderna pune accentul pe caracterul interventionist al statului in economie si de aici utilizarea finantelor publice ca instrumente ale acestui caracter interventionist.
 

Clarificari terminologice:
•  Relatii financiare reprezinta relatiile economice, exprimate in forma baneasca, ce apar in procesul repartitiei PIB, pentru satisfacerea nevoilor colective ale societatii.
• Sfera finantelor este mai ingusta decat aceea a relatiilor banesti, cuprinzand numai relatiile banesti care exprima un transfer de valoare intre persoanele fizice si juridice si stat si de la acesta catre beneficiari, persoane fizice si juridice, indreptatiti prin legislatie.
• Acest transfer are caracterul unui transfer de putere de cumparare, deoarece se diminueaza puterea de cumparare a platitorilor de impozite si taxe si creste cea a celor indreptatiti prin lege sa beneficieze de aceste transferuri .
•  In general, se efectueaza fara contraprestatie directa (nici o persoana fizica sau juridica, platitoare de taxe si impozite, nu poate solicita statului rambursarea lor sau o contraprestatie egala).
•  Partial transferul se realizeaza si in conditii de rambursabilitate (imprumuturi contractate de stat pe piata interna sau garantiile varsate de persoanele ce gestioneaza bani).
•  Reflecta o forma de solidaritate sociala generationala