Padurile temperate de foioase

Padurile temperate de foioase se caracterizeaza prin predominarea stratului arborilor cu frunze late, cu coronament dens si continuu vara si pierderea aparatului foliar, iarna (neadaptare a frunzelor la temperaturi scazute).       
                           
In general, padurea temperata de foioase ocupa suprafete importante in Europa Vestica si Centrala, sudul Siberiei si estul Asiei (China, Coreea si Japonia). in emisfera sudica suprafetele ocupate sunt reduse la sudul statului Chile, sud-estul Africii, sud-estul Australiei si Noua Zeelanda. Anotimpurile de tranzitie, respectiv primavara si toamna, caracterizate prin coup de frig, joaca un rol capital in evolutia si dezvoltarea acestui tip forestier.   
           
Acest tip de padure cu frunze cazatoare se poate dezvolta numai in regimurile in care media temperaturii celor 4 luni de vara depaseste 100 C. Ea nu poate trece peste limita nordica actuala, unde se invecineaza cu padurile de conifere, deoarece sunt defavorizate climatic atat de frigul prelungit, cat si de insuficienta caldurii estivale. De asemenea, padurile de foioase caducifoliate sunt limitate in expansiune si spre sud, atat de padurile si tufisurile mediterane neputand suporta lunga uscaciune estivala, cat si de padurile subtropicale umede, din cauza imposibilitatii realizarii aici a necesitatilor fiziologice de frig.