Curs Folclorul

Devenind un punct de sprijin existential, reprezentarile mentale au un caracter coerent si functioneaza aidoma unui mecanism care, raspunzand trebuintelor sociale ale individului si grupului, se regleaza si se autoregleaza succesiv, primenindu-si mereu conotatiile.

Insa mentalitatea traditionala poate fi analizata si dintr-un alt punct de vedere: acela al functionarii si eficientei ei psiho-sociale. Ea se exprima, la nivelul culturii, printr-un instrumentar mental, printr-un vocabular ceremonial ritualic, care cuprinde toate practicile comportamentale indatinate, fiecare comunitate etnica traditionala configurandu-si, de-a lungul timpului, un numar fundamental, dar limitat, de actiuni si ceremonii in fata vietii, de atitudini prin urmare. Sistemul atitudinal este pus in miscare de memoria culturala a grupului, reactia comunitara indatinata refacand simbolic, de fiecare data cand un eveniment violenteaza sau risca sa violenteze echilibrul, armonia existentei. inlantuirea tuturor secventelor intelectiv-afective determina un discurs mental specific grupului, discurs in care dominante raman imaginile, reprezentarile, cliseele si conceptele esentiale ale gandirii traditionale.

Sistemul mentalitatii culturii traditionale apare ca un ansamblu complex de elemente constante ce alcatuiesc scheletul ideatic al corpus-ului folcloric. Unitatile de baza ale sistemului, desi formeaza nucleul invariant al textelor, au un caracter istoric, ele modificandu-si in timp functia si sensurile. Avand proprietatea de a-si adapta structura la dinamica realului, sistemul mental ramane un ansamblu deschis, constituindu-se intr-un ethos.
Din punct de vedere ontologic, elementele constante ale ethosului fiinteaza pe doua niveluri: ca realitati virtuale (semne si simboluri ale mentalitatii) ordonate logic in memoria culturala a individului si a colectivitatii (ceea ce se numeste traditie); si ca realitati etno-folclorice traduse in actu, discursurile mentale transformandu-se in discursuri culturale. Trecerea din starea de latenta (in care se gasesc paradigmele mentale ale ethosului inainte de a fi solicitate practic) in starea de realitate este generata cu regularitate de fenomenalitatea complexa, contradictorie a vietii: viata cheama la viata. Respectivul fenomen s-ar putea numi textualizarea uneia sau a mai multor paradigme, in directa concordanta cu nevoile realului. Mutatia de pe o axa pe alta marcheaza trecerea unei valori din starea virtuala (mentala, memoriala) in „textura” actuala a vietii, in tesatura existentei concrete.
Cadrul in care se manifesta discursul mental apartine, de asemenea, simbolicii traditionale. Alcatuit binar, sistemul simbolicii folclorice functioneaza prin extrapolari semantice care solicita un element mediator. in acest punct nodal, logica mentala traditionala reactualizeaza creator atat functia ordonatoare cat si pe cea interpretativa a simbolurilor. Caci, neadecvandu-se niciodata integral la fenomenul social care ii solicita „serviciile”, simbolul are calitatea de a restabili ordinea si echilibrul vietii psihice si sociale, pusa temporar in stare de criza.

Mentalitatea traditionala nu s-a aratat refractara fata de deschiderile spre procesualitatea eterna a fenomenelor realului. Dimpotriva, alcatuita pe baza unor unitati binare, exprimate practic in mituri si simboluri polare (sacru – profan, celest – teluric, bine – rau, etc.), mentalitatea traditionala va cauta de fiecare data sa armonizeze rational antitezele observate in cosmos si in viata lumii. Asa se explica de ce in majoritatea covarsitoare a manifestarilor populare vom regasi cu usurinta, asezate in straturile lor de adancime, nuclee simbolice unitare care, in imprejurari sociale si existentiale diferite, rezolva evenimente si intamplari ce par sa pericliteze epidermic sau esential armonia vietii.