Aria tematica a nuvelei romanesti in sec XIX

In dictionarele explicative (de ex, ”Dictionarul explicativ al limbii romane”, Editura Academiei,Bucure;ti,1975),temei si tematicii li se dau definitii caree reusesc,in ciuda gradului de generalitate ridicat,sa surprinda caracteristici esentiale.

Astfel,tema (op.cit.,cit. P.947) este “ idea principala care este dezvoltata intr-o opera” ,reprezinta un “ aspect al realitatii care se reflecta intr-o opera artistica…”, fiind , insa echivalata cu subiectul : tematica (ca substantiv) este constituita de , pe de o parte , “totalitatea temelor “ ,  sau , pe de alta parte, de “ tema esentiala a unei lucrari literare, artistice,…” , etc dar si de totalitatea temelor “ unui current literar” , sau chiar “ a unei epoci”.

Dictionarele de specialitate (de ex,Boldan Emil(coordonator),” Dictionar de terminologie literara”, Ed.Stiintifica,Bucuresti,1970 ; C.Fierascu , Gh. Ghita,” Mic dictionar indrumator in terminologia literara” , Ed.Ion I. Creanga,Bucuresti,1979; Al. Sandulescu (coordinator,”Dictionar de termini literari” , Ed.Academiei,Bucuresti,1976) fac cum era si de  asteptat,datorita specializarii stricte,distinctii multiple,castiga in concretete si nuanteaza.in consecinta, tema este acum conceputa,pentru a 19519l1112t sintetiza diferitele definitii,ca  determinand , alaturi de intentia autorului , structura operei (literare), fiind aspectul din realitate reflectat in opera,obiectul acesteia.Realiatatea (ca tematizare) poate fi mediul geografic(natura reala sau imaginara), mediul social (real sau inventat: oras,sat,colectiv uman,familie), oamenii si evenimentele , faptele,gandurile,sentimnetele,visele lor,intr-un cuvant tot ce intereseaza omul sau este legat direct sau indirect de el.