apararea colectiva si noul rol NATO

-    Intre 1945 si 1949, puse in fata necesitatii imediate de reconstructie economica, tarile Europei Occidentale si aliatii lor Nord-americani au privit cu ingrijorare politicile si metodele expansioniste ale Uniunii Sovietice.
-    Indeplinindu-si promisiunile luate in timpul razboiului de a-si reduce potentialul de aparare si de a demobiliza trupele, guvernele occidentale au observat cu ingrijorare intentia clara a conducerii Sovietice de a-si mentine forta militara la intreaga sa capacitate.

-    Mai mult, in lumina obiectivelor ideologice declarate ale Partidului Comunist Sovietic, era evident ca apelurile de respectare a Cartei Natiunilor Unite si a acordurilor internationale stabilite la sfarsitul razboiului nu garantau suveranitatea nationala sau independenta statelor democratice amenintate de acte de agresiune externa sau de subversiune din interior.
-    La aceste temeri s-au adaugat, in multe tari din Europa Centrala si de Est, precum si in alte parti ale globului, impunerea unor forme nedemocratice de guvernamant, precum si represiunea adevaratei opozitii, ori a drepturilor si libertatilor civile si umane fundamentale.