Chestiunea orientala

Chestiunea Orientala (XVII-XIX) - caracteristici
 

•  De la jumatatea secolului XV Imperiul Otoman a jucat un rol crucial in evolutia istoriei europene.
• 1250-1500, otomanii unifica Levantul sub stapanirea lor cucerind de la est la vest Anatolia si Balcanii, de la Eufrat la Dunare si din Crimeea pana in zona egeeana. Controlul asupra stramtorilor le ofera pozitia cheie in zona. Cucerirea zonelor arabe la inceputul sec XVI adauga controlul rutelor spre India.
• De la inceputul sec. XVI Imperiul a avut un rol decisiv in balanta de putere europeana, pentru o vreme fiind singurul stat capabil sa provoace dominatia exercitata de Carol Quintul. Francezii, incepand cu Francisc I si Henric al II-lea s-au folosit de otomani pentru a se opune Habsburgilor; la fel si englezii sub Elisabeta I, pentru a putea deturna Armada.
• La jumatatea sec. XVI un armistitiu a fost stabilit in Europa centrala si sud-estica intre Habsburgi si Otomani, dar in secolul urmator, in contextul ofensivei franceze contra Habsburgilor, sub Ludovic al XIV-lea, turcii si-au reluat politica expansionista in functie anti-habsburgica. Asediul otoman al Vienei a condus la formarea unei coalitii puternice – Liga Sfanta (1684) si la reculul turcilor in urmatoarele 2 decenii.

• Rezultatul final tradus in pacea de la Karlovitz (1699) a fost unul suportabil pentru turci gratie presiunilor eficiente exercitate de englezi si de olandezi – ingrijorati de progresul francezilor spre Rin – asupra Habsburgilor. Turcii au apreciat serviciul acordand privilegii comerciale englezilor. Asa s-a nascut influenta speciala a Angliei la Poarta, influenta ce a rezistat pana la 1878.
• Turcii au acceptat in aceasta ocazie si o alta evidenta si anume superioritatea tehnologica si militara a occidentalilor. Desi decizia de a-i imita a existat, iar experti militari straini au fost invitati succesiv sa asigure opera de modernizare, retardul n-a fost niciodata recuperat.
• Cealalta dezvoltare importanta rezultata din razboiul dintre 1683-99 a constant in emergenta Rusiei in coalitia anti-otomana si in aria Marii Negre (capturarea Azovului in 1696). Rusii vor deveni in scurta vreme membri ai sistemului in timp ce Turcii vor trebui sa astepte pana in 1841.
• Sistemul fluvial dens al Rusiei a favorizat expansiunea si intr-un anumit fel a determinat axele sale: Dvina, Narva si Neva catre Baltica, Volga catre Marea Caspica, Urali si Siberia, Donul si Niprul catre Marea Neagra.