National Missile Defense

Pe parcursul acestei lucrari mi-am propus o trecere in revista a principalelor puncte de vedere ce sprijina pozitia actualului guvern american fata de implementarea National Missile Defense. Dupa o scurta definire a conceptului de aparare antiracheta si o succinta prezentare a ansamblului operational, inaintez spre analiza opinii, declaratii si date pentru a reflecta scena politica internationala contemporana in masura in care vizeaza problematica NMD.

Interesul guvernului american fata de securizarea teritoriului sau impotriva unui atac cu rachete balistice dateaza inca din timpul administratiei Reagan cand, la propunerea presedintelui, in anul 1983 se pun bazele a ceea ce va deveni mai tarziu National Missile Defense. Initiativa de Aparare Strategica presupunea introducerea in spatiul extraatmosferic a unui sistem de aparare antiracheta (ce capatase in presa denumirea de „razboiul stelelor”) sprijinit din punct de vedere tehnic pe sisteme de arme cu energie dirijata – lasere de mare putere si instalatii capabile sa emita fascicule de particule1.

Din 1983 si pana astazi NMD a suferit numeroase modificari incercandu-se adaptarea sa la premisele politico-economice considerate a fi de actualitate la momentul respectiv.
Conform planurilor actuale NMD se vrea a fi un sistem de aparare apt sa doboare rachete balistice aflate in zbor, in spatiul extraatmosferic, cu ajutorul unor proiectile de interceptie lansate de la sol.
Primele semnale privind un atac cu rachete balistice impotriva SUA sunt emise de catre satelitii de detectie plasati pe o orbita geostationara la 36000 de km. deasupra ecuatorului. Satelitii vor detecta racheta inca din momentul lansarii, o vor monitoriza pe parcursul fazei de urcare, timp in care vor depista locul lansarii si vor furniza informatii cu privire la traiectoria proiectilului si a zonei de impact.