Razboiul de la Versailles

Presedintele american Woodrow Wilson a fost un rau facator neintentionat. Noua carte a lui David A.
Andelman, ?A Shattered Peace: Versailles 1919 and The Price We Pay To day? (?O pace spulberata: Versailles 1919 si pretul pe care il platim astazi?), nu o spune direct, dar toate dovezile o arata. Fiecare elev de liceu invata despre cu mpunitivul Tratat de la Versailles, la a carui negociere de la Paris a ajutat presedintele american, a impins Germania catre militarism, national-socialism si in cele din urma catre Al Doilea Razboi Mondial. Andelman priveste dincolo de Hitler, monitorizand haosul mondial provocat de acest document. Si nu duce deloc lipsa de material.

PREMISE AMERICANE GRESITE. Desigur, Wilson nu a fost singurul arhitect al acelei catastrofe globale.
Dar, spre deosebire de incompetentii, cinicii si partizanii care populeaza lucrarea lui Andelman, Wilson a intrat
in razboi (si l-a castigat) in numele celor Paisprezece Puncte (Fourteen Points) care promiteau libertate si
autoguvernare pentru fiecare popor. Dar tratatul acceptat de naivitatea sa oarba a tradat exact aceste idealuri si a
creat premisele unui alt razboi mondial, urmat de 50 de ani de sah imperial. Iar victimele a caror neatarnare a
semnat-o Wilson la Versailles reprezinta, pentru Andelman, cuiele din cosciugul presedintelui american. De ce a
facut-o? Pentru o notiune fantastica numita Liga Natiunilor ? un precursor al Natiunilor Unite, care, spera el, va aj
uta la prevenirea viitoarelor razboaie. Wilson a inteles ca era o idee greu de vandut ? de ce ar fi cedat in
vingatorii suveranitatea? Asa ca a permis aliatilor, in mod deliberat, sa faca impartiri teritoriale lacome ? si co
loniale ?, presupunand ca atitudinea sa plina de curtoazie va atrage suficienta buna vointa pentru ca Liga sa de
vina ceva real. Odata infiintata, a presupus el, vor fi simplu de rezolvat oricare dintre problemele ridicate la
Paris. Woodrow Wilson, noteaza Andelman, nu era marele papusar din spatele desenului nereusit al noilor
granite, ci un spectator voluntar.