CURS ISTORIE: CRIZA ORIENTALA

A doua Restauratie in Europa Centrala si renasterea Sfintei Aliante in formula tratatului austro-prusac (16 mai 1851) patronat de Rusia a condus, intre altele, la fragilizarea pozitiei Frantei republicane in sistemul de state european. Presedintelui Louis Napoleon Bonaparte i-a fost astfel negata oportunitatea cautarii unei posibile aliante cu o putere revizionista (Prusia) si sentimentul general in Europa a fost ca intentia fundamentala a Rusiei era aceea de a izola Franta si de a o controla. Faptul ca noul sef de stat francez era un Bonaparte a usurat sarcina Rusiei in privinta inducerii si cultivarii unei stari de alarma la Berlin si la Viena, cu privire la obiectivele agresive ale francezilor.

Pe de alta parte, fluturand spectrul unei invazii franceze dincolo de Rin, rusii au urmarit in mod evident disciplinarea Prusiei, pentru revizionismul promovat in spatiul german intre 1849-1850, contra liniei conservatoare sustinute de Petersburg. Temerile manifestate la Curtile Nordice, dar si la Londra, vis-a-vis de Franta nu erau in totalitate intemeiate. Obiectivele de politica externa ale lui Louis Napoleon Bonaparte erau limitate la inceputul anilor 50. Ele vizau in primul rand alterarea status quo-ului teritorial in Vest si insertia in mecanismul anglo-rus, ce domina realitatile internationale, ori altfel spus paritatea cu Marea Britanie si Rusia in sistem. Razboiul pentru revansa contra celor patru aliati de la Chaumont nu constituia o optiune decat pentru un numar restrans de bonapartisti, respectiv republicani radicali.