Introducere in istoria veche a Romaniei

Incarcat la data: 19 Septembrie 2011

Autor: Cata Teo

Pret: 80 credite

Numar pagini: 153

Tip fisier: zip

Marime fisier: 350521 kb

5 (1 review)

CAPITOLUL I
Scurt istoric al cercetarii arheologice in Romania

Cercetarea arheologica din Romania se integreaza in cea universala inca din secolul al XVIII-lea. Preocuparile arheologice sunt mai vechi in Transilvania, unde interesul pentru monumente si inscriptii dateaza din sec. XVI. in Moldova si Valahia asemenea preocupari se intalnesc inca din secolul XVII si XVIII in operele cronicarilor Miron Costin, Dimitrie Cantemir si Constantin Cantacuzino.


In Transilvania interesul pentru antichitate este cultivat de reprezentantii scolii Ardelene (Gheorghe sincai, Petru Maior, Samuil Micu), care doreau sa arate originea romana a romanilor. La jumatatea secolului XVIII apar si colectiile de antichitati.


In anii 1836-1837 Vladimir de Blarenberg initiaza cercetarile arheologice de pe teritoriul Moldovei. Tot in anul 1837 G. Saulescu tipareste la Iasi o lucrare arheologica despre fortificatia de la Caput Bovis (Ghertina) din apropierea Galatilor. in actiunea de formare a colectiilor se remarca eforturile lui Mihalache Ghica, in anul 1842, cand creeaza propria colectie. Aceste eforturi sunt continuate de N. Mavros, P. Polonic, D. Papazoglu si  C. Bolliac. Acesta din urma tipareste un itinerar arheologic cu diferite informatii. in anul 1837 este descoperit tezaurul de la Pietroasa.


Nicolae Mavros (sau Mavru, cum apare in unele scrieri de epoca) a sosit pe la inceputul secolului al XIX-lea in tara Romaneasca, unde a indeplinit initial functia de secretar al domnului fanariot Alexandru sutu (1818-1821), ca apoi sa intre in suita generalului Pavel Kisseleff in 1828. Decisiva a fost numirea sa ca inspector al carantinelor instituite pe Dunare, functie detinuta pana in 1859. Desfasurandu-si activitatea in imediata apropiere a cetatilor romane de pe fostul limes dunarean, Mavros a efectuat sapaturi masive fara nici un fel de scrupul stiintific. Astfel a inceput surprinzatoarea competitie cu urmari nefaste pentru arheologia Olteniei romane.


Rivalul lui Mavros in competitia pentru cea mai bogata colectie de antichitati nu era altul decat fostul sau cumnat, Mihalache Ghica, fratele mai mare al domnului Alexandru Ghica. Functia pe care o detinea Mihalache Ghica, aceea de vornic al Treburilor din Launtru (ministru de interne), ii permitea ample investigatii anticare. Tot aparatul administrativ si politienesc era obligat sa rascoleasca pamantul Olteniei, pentru a-i furniza marelui ban antichitati de toate categoriile si, in special, monede. in afara de aceste descoperiri intamplatoare care au luat calea colectiei lui Ghica, vornicul a practicat prin intermediul cumnatului sau, colonelul Vladimir de Blaremberg, primele sapaturi in asezarile romane din Oltenia.


Regulamentul Muzeului de Antichitati, confirmat prin decretul domnesc de la 25 noiembrie 1864 al lui Alexandru Ioan Cuza, prevede ca presedintia Comitetului de Arheologie se incredinteaza pe viata primului si celui mai inainte donator si fundator al Muzeului.  in cazul nostru, donatorul avut in vedere era generalul Nicolae Mavros. Cu doi ani inainte el daruise noului stat roman, Principatele Unite, cabinetul sau de antichitati, compus din peste 4 000 de monede grecesti, romane si dacice, un numar neprecizat de medalii din secolul al XV-lea si mai recente, ceramica neolitica, greaca si etrusca, statui, statuete, busturi, reliefuri, stele si miliarii din secolele V i.Chr.-III d.Chr., precum si „o mica colectie de antichitati egiptene”.


Exemplul sau nu intarzie sa inspire gesturi asemanatoare, menite sa imbogateasca repede patrimoniul unui mare muzeu care a fost provizoriu instalat la Universitate, situatie ce se va prelungi pana in anul 1931. Colectiei i se adauga 1 300 de monede grecesti, romane si bizantine, insotite de o mica dar pretioasa  biblioteca numismatica, prin donatia lui D. A. Sturdza. Sturdza a devenit numismat, desi studiase in Germania dreptul, filozofia si teologia. Nici Mavros nu era special pregatit pentru preocuparile de arheologie clasica. Vocatia imperioasa a colectionarului s-a trezit in el intamplator si tarziu, dupa varsta de 40 de ani.

 

Din opera sa nu s-a pastrat nimic. Arhiva personala a fost distrusa chiar de familie in 1854 sub ocupatia austriaca. Restul a fost probabil mistuit in incendiile din 1856 cand au disparut atat casa din Constantinopol, cat si cea din Bucuresti. Din insarcinarea lui Kisseleff a facut „o descriere detaliata a cercetarilor arheologice intreprinse”, nepastrata insa. Nu i se poate atribui lui Mavros „Descrierea diferitelor locuri remarcabile, facuta in timpul calatoriei domnului Presedinte plenipotentiar al Divanurilor prin judetele Valahiei Mari si Mici, in luna iunie a anului 1832”, deoarece acest document vadeste ignoranta autorului fata de limba greaca.

 

Raportul lui Mavros, incheiat in ianuarie 1834, l-a determinat pe Kisseleff sa-i ceara sa-si continue ancheta in colaborare cu Gh. Asachi. Pana in prezent, materialele culese si cu acest prilej n-au fost redescoperite. Singurul manuscris al lui Mavros pe care-l cunoastem se reduce la cateva note de lectura, primite de Academie pentru valoarea lor de autograf.


Data nasterii lui Mavros a fost inexact stabilita, poate pe baza unor amintiri ale descendentilor sai, in 1781 sau 1782. in realitate, inscriptia de pe piatra sa de mormant precizeaza ca se nascuse la 9 martie 1786. Parintii erau Iordache Mavros, hatman in Moldova, si Marioara, fiica lui Nicolae Ventura, mare postelnic in tara Romaneasca. Avea o sora, Ruxandra, si un frate mai tanar, Mihalachi. Pentru originea lui fanariota a fost acuzat zeci de ani, cu atat mai mult cu cat caracterul si cultura lui corespundeau perfect tipului traditional in acest mediu, de care nu s-a despartit niciodata.


N. Iorga va culege la Paris marturia plina de admiratie a lui Emile Picot, dupa care Mavros, pe care eruditul filolog il cunoscuse in 1867, „era singurul om de stare a vorbi frantuzeste ca in secolul al XVIII-lea”. Ca dovada a lecturilor clasice grecesti e de ajuns o scrisoare a lui in care citeaza din Hesiod. Cat despre cunoasterea limbilor orientale, un indiciu ar fi acele „manuscripte pretioase si carti tiparite, productiune a literaturii arabo-persane” pe care, in 1862, le-a donat Bibliotecii Nationale din Bucuresti. Se pare ca fusese talmaci pentru limba turca al generalilor Prozorovski, Kamenski si Kutuzov, deci in cursul ocupatiei ruse din anii 1801-1812, pozitie pe care o ocupa atunci, pe langa Bagration, si poetul Costache Conachi. A castigat astfel reputatia unui functionar destoinic, „distins prin talente mari si o cinste deosebita”.


Ascensiunea lui Mavros nu a trecut de rangul de hatman. Casatoria cu Pulheria Ghica (1800-1879) n-a durat decat din 1813 pana in 1817, dupa care ea s-a maritat din nou, in 1820, cu un alt arheolog, colonelul Vladimir de Blaremberg. Din aceasta casatorie a avut o fiica, sotia scriitorului moldovean Alecu Cantacuzino, si un fiu, Dimitrie, general rus. A doua sotie a lui Nicolae Mavros a fost Sevastia (1800–1886), fiica lui Alexandru M. sutu, mare dragoman al Portii (decapitat in 1807) si sora cu Constantin sutu, de mai multe ori ministru in tara Romaneasca, al carui fiu va fi numismatul M. C. sutu (1804-1882). Cu Sevastia sutu, Mavros a avut inca trei fiice.
 

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Introducere in istoria veche a Romaniei". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Alti utilizatori au mai cautat: ISTORIEromaniaistorie veche