URSS in perioada1958-1964

La 27 mai 1957, la o adunare a reprezentantilot kolhoznicilor, Hrusciov lanseaza celebrul indemn: „Sa ajungem si sa depasim America!“. Liderul sovietic a avut in vedere o competitie in doua domenii: productia de carne si de produse lactate.

Acest indemn insa a reprezentat debutul unei campanii voluntariste de tipul „salt inainte“, care, vreme de mai bine de 30 de ani se dovedise a fi ineficient si periculos. Stabilirea de obicetive imposibil de indeplinit, intensa campanie propagandistica a acestui proiect initiat de Hrusciov, care avea ca scop cresterea consumului, s-au aflat la originea unor grave probleme de ordin economic si social. Initiativa lui Hrusciov dovedea ca metodele voluntariste erau o constanta a regimului sovietic, iar ele se intemeiau pe constrângere. 

Pe de alta parte, dorinta de a obtine prin aceste metode rezultate semnificative cu cheltuieli minime a avut a efect aparitia de initiative si mai aventuriste: reforme administrative nechibzuite, excese economice si sociale, care s-au aflat la originea crizei de la inceputul anilor ’60.

Ca o caracterizare generala, anii 1957-1959 au insemnat o serie de reforme administrative si de campanii („febra porumbului“, „campania de la Riazani pentru sporirea productiei de carne“, „recordurile de lapte“) a caror scop era imbunatatirea sistemului economic.

O prima masura a fost adoptata la 1 iulie 1957, când ministerele industriale au fost inlocuite cu sute de consilii economice populare, care ar fi trebuit sa stabileasca intre ele legaturi directe. Noua initiativa a avut ca rezultat dezvoltarea anumitor sectoare economice locale, insa a impiedicat dezvoltarea unui sir de ramuri apartinând industriei grele. Functionarii din ministere au fost insa cei mai nemultumiti deoarece acestia au fost obligati sa se mute din Moscova in provincie.

In lipsa unei politici clare de investitii in domeniul agrar, regimul a incercat sa sporeasca eficienta sistemului agrar prin doua reforme:

•    Prima prevedea lichidarea SMT-urilor si predarea tehnicii agricole colhozurilor, care ar fi presupus o mai buna folosire a lor. Pentru unele colhozuri, masura s-a dovedit a fi benefica pentru unele colhozuri, a caror productivitate a muncii s-a marit. Pentru altele insa s-a dovedit a fi mai profitabila inchirierea acestor masini agricole. si intr-un caz si in altul, reforma a obligat kolhozurile sa aloce fonduri financiare importante pentru achizitionarea acestori masini agricole, fapt care a inghitit majoritatea banilor acetor kolhozuri. Astfel, cele mai sarace kolhozuri s-au vazut puse intr-o situatie critica.