Curs Otropedico-Traumatice

Rezistenta mecanica a osului depinde de intervalul de timp cat actioneaza solicitarea asupra sa. Studiile au aratat ca este necesara mai multa energie pentru a rupe rapid un os decat pentru a-l rupe lent. De asemenea, osul nu are aceeasi rezistenta in diferitele directii ale spatiului. El este mai rezistent la compresiunea longitudinala decat la compresiunea in sens transversal sau tangential.

Diafiza, care are forma unui cilindru gol pe dinauntru, este forma geometrica cea mai rezistenta pentru un minimum de material. Se poate observa astfel largirea canalului medular la varstnici, datorita rarefactiei osoase prin osteoporoza senila, adaptarea naturala facandu-se prin indepartarea materialului din axul osos, ceea ce conserva o rezistenta satisfacatoare a acestuia.

Wolff si Culman au observat ca organizarea traveelor colului femural urmareste traiectoria solicitarilor principale. Ei au aratat ca osul este supus in mod normal unor solicitari sau microdeformari fiziologice. Daca osul este suprasolicitat, se va adapta pana intr-un anumit punct, apoi se va necroza. Din contra, daca este solicitat insuficient, osul va deveni mai fragil; acest fenomen este cunoscut sub numele de “stress shielding” si apare in cazul protezelor rigide, in zona de contact a protezei cu osul.