Kinetoterapia in afectiuni reumatismale

Obiectul de studiu al reumatologiei. Examenul clinic al bolnavului reumatic. Examenul clinic obiectiv al aparatului locomotor. Clasificarea bolilor reumatice. Generalitati referitoare la particularitatile reumatismelor inflamatoare, degenerative si abarticulare.

1. Examenul clinic al bolnavului reumatic

Reumatologia este o ramura a medicinei interne.
Notiunea de reumatism deriva de la grecescul „rheumamatismos”, care inseamna „a curge” (manifestarile articulare au caracter fluxionar.)

Bolile reumatice se caracterizeaza in principal, prin leziuni inflamatoare sau degenerative ale tesuturilor conjunctive ale articulatiilor sau ale tesuturilor periarticulare. Aceste boli au etiologie variata si evolutie cronica. Din punct de vedere clinic si terapeutic, bolile reumatice se deosebesc de manifestarile pseudoreumatice ale altor boli.

Stabilirea unui diagnostic precoce si corect precum si instituirea unui tratament adecvat sunt principalii factori de care depind, in mare masura, remisiunea sau stabilizarea procesului evolutiv al bolii, evitarea complicatiilor si a sechelelor invalidante, infirmitatea prematura a bolnavului. Un rol determinant in diagnosticarea unei boli reumatice, alaturi de examenul aparatului locomotor, il are examenul clinic complet al celorlalte aparate si sisteme, integrand astfel suferinta reumatica in contextul clinic general.

2. Examenul clinic obiectiv al aparatului locomotor

Examenul clinic obiectiv al aparatului locomotor se efectueaza prin inspectie, palpare si auscultatie, la care se adauga unele manevre specifice acestui aparat. Examinarea trebuie facuta intr-o camera mare, spatioasa, prevazuta cu un covor, pe care bolnavul sa poata sta si merge cu picioarele goale.

Pentru a obtine cele mai corecte date, examenul obiectiv al bolnavului reumtic trebuie efectuat dupa o anumita metodologie referitoare atat la topografia regiunilor articulare afectate, cat si la ordinea examinarii acestora.

Examninarea se va efectua atat in clinostatism, cat si in ortostatism. Bolnavul fiind in decubit dorsal, examinarea se face centripet in urmatoarea ordine: mainile, coatele, umerii, cutia craniana, fata si articulatiile temporomandibulare. Apoi, cu bolnavul sezand, se examineaza coloana cervicala, dorsala, sacrul si coccigele. Pentru anumite manevre se recomanda decubitul ventral.

Examenul obiectiv al membrului inferior se desfasoara centrifug: se incepe cu articulatia soldului, apoi genunchiul, glezna si piciorul. Examinarea se efectueaza atat in decubit dorsal, cat si ventral. In urmatoarea etapa se trece la examinarea bolnavului in ortostatism si in timpul mersului, cand se pot evidentia modificari ale membrelor inferioare si ale coloanei vertebrale.