Insemnari despre semiotica receptarii

In ultimele decenii s-a afirmat o schimbare de paradigma fata de disputele critice anterioare. Daca in mediul structuralist se acorda prioritate analizei textului ca obiect dotat cu caracteristici structurale proprii, descriptibilc cu ajutorul unui formalism mai mult sau mai putin riguros, mai nou discutia s-a orientat catre o pragmatica a lecturii.

Astfel, de prin anii '60 inainte, s-au inmultit teoriile despre cuplul Cititor-Autor, iar astazi pe linga narator si naratar, avem naratori semiotici, naratori extraficlivi, subiecti ai enuntarii enuntate, focalizatori, voci metanaratorii. precum si cititori virtuali, cititori ideali, cititori model, supercititori. cititori proiectati, cititori informati, arhicititori. cititori impliciti, metacititori si asa mai departe.

Desigur, nu toti acesti Autori si Cititori au acelasi statut teoretic: iar pentru a avea o harta completa a acestui peisaj de identitati si diferente, vezi Pugliatti 1985 (precum si Fcrraresi si Pugliatti).

In orice caz. orientari diferite, cum sint estetica receptarii, hermeneutica, teoriile semiotice ale cititorului ideal sau model, precum si "reader oriented criticism" si deconstructia au ales ca obiect investigarea nu atit a faptelor empirice ale lecturii (obiect al unei sociologii a receptarii), cit functia de constructie - sau de deconstructic - a textului. indeplinita de actul lecturii, vazut ca o conditie a realizarii insesi a textului ca atare.

Asertiunea subiacenta fiecareia dintre aceste tehnici este: functionarea unui text (fie el si non-verbal) se explica luind in considerare, pe linga momentul generator, sau in locul acestuia, rolul indeplinit de destinatar in timpul intelegerii, al actualizarii, al interpretarii lui, ca si modul in care textul insusi prevede aceasta participare.