Introducere in poetica

Obiectul Poeticii. Termenul Poetica poate fi considerat unul din acei termeni ce-„si cauta sensurile” (Eugen Simion); el  desemneaza orice teorie interna a literaturii care isi propune sa elaboreze categorii ce permit punerea in evidenta atat a  unitatii cat si a varietatii operelor literare (Oswald Ducrot si Tzvetan Todorov, Dictionnaire encyclopedique des sciences du language, Paris, Seuil, 1979: 106). Obiectul Poeticii este atat literatura reala cat si literatura posibila, adica acea proprietate abstracta care singularizeaza literatura, ceea ce Formalistii rusi numesc literaritate.

Poetica initial desemna acele tratate sau culegeri de precepte referitor la arta compozitiei (la inceput in versuri) sau privind conventiile si codurile care actioneaza in cadrul unui gen literar (ex. Aristotel, Poetica, Horatiu, Ars Poetica).

Poetica curind va desemna sistemul de coduri si norme pe care le initiaza o anumita scoala literara (ex. Poetica clasicismului/ a romantismului/ modernismului etc.).

Termenul Poetica se foloseste in mod curent pentru a desemna conceptia despre literatura si despre actul creator al unui scriitor.

1.3 Teoreticieni; scoli; curente. Aparenta polisemie a termenului se trage, din punct de vedere istoric, de la transformarile pe care le-au suferit Poetica lui Aristotel (334-330 i.e.n.). Aristotel a subliniat distinctia intre Techné rhétoriké-arta discursului in public-si Techné poiétiké-arta evocarii unor fapte imaginare.  Ulterior, opozitia dintre retorica si Poetica se sterge treptat (Hotatiu, Tacitus), ca in Evul Mediu, sa fie anulata complet, poeticienii devenind si retoricieni. Poetica lui Aristotel este tradusa in latina in 1498; prima editie in greceste apare in 1503; iar in italiana in 1550 in traducere integrala si comentata. intre 1498 si 1515 apar in Italia peste 50 de studii inspirate de Aristotel (ex. Scaligero, Poetica, 1561). in Franta, Boileau, pornind tot de la Aristotel, consfinteste principiul central al clasicismului francez, acela al verosimilului, in Arta poetica (1674). Poetica clasica, tragindu-si seva din Poetica lui Aristotel, este, in principal, normativa.