Oralitatea

Sa cunoasca principalele caracteristici lingvistice derivand din situatia de comunicare orala; Sa poata deosebi intre diferitele variante ale stilurilor conversationale; Sa poata deosebi intre aspectele dialectale, familiare si argotice ale lim-bii romane; Sa cunoasca principalele caracteristici ale argoului romanesc.

1. Oralitate si comunicare. Oralitatea nu reprezinta propriu-zis un palier stilistic al limbii, ci o dimensiune a realizarii limbii in situatii diverse de comunicare. Mai mult, exista un consens printre lingvistii care vorbesc de o precedenta si, in consecinta, de un prestigiu incontestabil al limbajului oral in raport cu cel scris.
     
Vorbind despre necesitatea de a delimita aspectele orale, aspectele dialectale si pe cele populare de limba standard, Magdalena Vulpe preciza ca distinctia oral / scris vizeaza canalul de transmitere a mesajului, in timp ce palierele dialectal, popular si standard dau indicatii asupra capacitatii de circulatie a faptelor de limba, calificand elementele codului lingvistic (1980 : 29-30). 

Asa se explica de ce o serie de trasaturi ale oralitatii nu sunt specifice unei limbi anume, asadar nici limbii romane, ci deriva din insesi conditiile in care se realizeaza comunicarea. Exista stiluri functionale care se actualizeaza de regula in varianta orala (limbajul popular), iar altele – stilul juridic (inclusiv limbajul administrativ), in varianta scrisa. Chiar daca este, in principiu, dificil de realizat, distinctia dintre nivelul oral si cel popular trebuie pastrata.