Curs Literatura Comparata

Tratatele de literatura universala il considera pe Mihai Eminescu ultimul reprezentant notabil al romantismului european sau, cu o formula nu tocmai fericita, un „romantic intarziat”. Dar, prin poezia sa de maturitate, poetul roman este mult mai mult decat un romantic tarziu, el reprezinta o acuta constiinta de sine a romantismului european, momentul de lucida autoscopie in care metoda poetica romantica incepe sa-si perceapa dureros limitele, iar lirismul european, marcat de acest moment de criza tinde spre un nou model poetic. in reflectiile sale teoretice asupra poeziei romantice (cuprinse in Fragmente dar si in unele pagini din Heinrich von Ofterdingen), Novalis vorbea despre „luciditatea rece” a poetului, definind „magia poetica” prin chiar puterea acestuia de a imbina fantezia cu puterea de cugetare: „Ratiunea limpede ingemanata cu fantezia dogoratoare alcatuieste adevarata hrana aducatoare de sanatate a sufletului”. (Novalis, intre veghe si vis. Fragmente romantice, Bucuresti: Univers, 1995, 250.) Poezia era, pentru el, o revelare a energiilor launtrice, consubstantiale spiritului universal, si prin aceasta o finalitate a universului, dar si modul cel mai eficace de exorcizare a raului.