Economie manageriala

2.1 Cererea – definitie, factori de influenta

Finalitatea activitatii economice o reprezinta satisfacerea tuturor nevoilor de consum. In spiritul acestei axiome, activitatea de productie, toate deciziile intreprinzatorilor sunt determinate de nevoia de consum si au ca finalitate satisfacerea acestei nevoi.

Satisfacerea nevoii de consum presupune cunoasterea nevoii respective, consumatorul fiind in general o fiinta labila, cu un comportament neprevazut si greu de anticipat. Tocmai in intampinarea preferintelor acestui consumator trebuie asigurata desfasurarea activitatii. Conform cerintelor economiei de piata, nu mai este valabila sintagma “produc si vand”, in speta “vand ceea ce produc”, ci este valabila sintagma “produc ceea ce se cere”.

Managementul de firma include ca segment important si depistarea posibilitatilor de vanzare, ca punct nodal pentru articularea imediata a productiei cu aceste posibilitati. Cererea de produse si servicii nu reprezinta numai
atributul in exclusivitate al consumului, ci ea poate fi influentata de firme in limite decente si rationale spre un beneficiu al consumatorilor si spre cel al firmei. Modelul cerere – oferta constituie unul din cele mia importante instrumente manageriale deoarece il asista pe manager in previzionarea schimbarilor ce pot sa apara in pretul produselor sau resurselor.

Dar ce este cererea? O firma ce produce un bun X ar dori sa obtina informatii cu privire la impactul pe care il are o politica de pret asupra cererii pentru bunul X. In acest scop, firma va intreprinde o cercetare de piata pentru a determina ce cantitate din produsul X sunt dispusi consumatorii sa cumpere in fiecare an la preturi alternative. Mentinand toate celelalte elemente constante (caeteris paribus) cantitatea din bunul X pe care consumatorii sunt dispusi sa o cumpere scade pe masura ce pretul creste. Acest principiu fundamental este cunoscut sub denumirea de legea cererii – pretul si cantitatea sunt intr-o relatie inversa:

1) cresterea pretului unui anumit bun determina reducerea cantitatii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus;
2) reducerea pretului unui anumit bun determina cresterea cantitatii cerute din bunul respectiv, caeteris paribus.

Prin urmare, cantitatea ceruta este functie descrescatoare de pretul sau, insa acest rezultat nu este valabil decat in conditiile “caeteris paribus”, adica toate celelalte elemente – in special pretul altor bunuri, venitul consumatorului, climatul economic si social-politic – raman constante. Exista doua motive importante care explica relatia negativa dintre pret si cantitatea ceruta:

1. efectul de substituire: in cazul cresterii unui bun are loc substituirea acestuia de catre un alt bun, al carui pret nu a crescut, si
2. efectul de venit: o crestere a pretului, reducand puterea de cumparare a individului (cand toate celelalte conditii raman neschimbate) determina o reducere intr-o si mai mare masura a cererii pentru bunul devenit relativ mai scump.