Structuri sociale ale comunicarii

Intr-o abordare istorica a psihologiei sociale moderne Gordon Allport afirma ca atitudinea este probabil conceptul cel mai distinct si cel mai indispensabil din psihologia sociala americana contemporana (cf. Hennessy, 1985). Cu toate ca lucrurile au devenit intre timp mult mai complexe, atat in psihologia sociala americana cat si in cea europeana, conceptul de atitudine este si astazi probabil cea mai frecventa notiune din domeniu.
   
W. I. Thomas si F. Znaniecki (1918) sint autorii cu care se considera indeobste ca incepe istoria contemporana a unuia din conceptele de baza ale psihologiei sociale. Potrivit lor atitudinea ar fi orice manifestare a vietii constiente, simpla sau complexa, generala sau particulara. Este de la sine inteles ca aceasta aproximare generalizatoare nu s-a consacrat si ca s-a incercat definirea atitudinii din diverse unghiuri particulare. Un asemenea unghi de studiu a fost acela de comparare a atitudinilor cu opiniile. Daca opinia este inteleasa ca o judecata normativa sau / si pragmatica despre un obiect, atitudinea este vazuta ca o preferinta normativa sau / si pragmatica cu privire la obiecte. J. Stoetzel si A. Girard considera ca opiniile pe care un individ le manifesta in fata evenimentelor nu sunt formulate in vid. La baza conduitelor concrete stau "anumite forme de pregatire pentru actiune" - atitudinile, ale caror expresii verbale sunt opiniile.

Autorii citati mai sus introduc in ecuatie si termenul de "valori" pentru a pune mai bine in lumina relatia opinii-atitudini: un ansamblu de valori, o reprezentare generala a lumii si a lucrurilor, insusite in sanul unui mediu definit il predispun pe fiecare sa reactioneze in fata evenimentelor intr-un mod determinat, sa emita cu privire la ele opinii conforme atitudinilor sale. Atitudinile, relativ durabile si insusite de indivizi cuprinsi intr-o retea complexa de influente sunt polarizate; ele sunt intotdeauna pentru sau contra, favorabile sau defavorabile fata de obiectul la care se raporteaza (Stoetzel si Girard, 1976).