Bolile aparatului cardiovascular, sangelui si organelor hematopoetice

Cardio si angiopatiile acute si cronice sunt destul de frecvent intalnite la toate speciile, producand pierderi sensibile atat in privinta capacitatii de productie cat si in cresterea tineretului. Din cauza vietii scurte a animalelor s-ar parea ca descoperirea acestor boli nu ar prezenta un interes deosebit, deoarece animalele de folos economic in extremis pot fi sacrificate si consumate. O productie inalta insa necesita un sistem cardio-vascular in perfecta stare functionala, adaptabil la orice conditie de efort, de munca productiva sau stare de stres. De buna functionare si capacitatea de adaptare a acestui aparat depinde in cea mai larga masura usurinta de a trece prin boli, de a-si reveni la o stare functionala normala.

Intr-adevar, aproape ca nu exista boala mai grava, indiferent de etiologia ei care sa nu implice si participarea componentei cardiovasculare si in a carei tratament sa nu fie mentionata necesitatea”sustinerii cordului”. in sistemul intensiv de crestere, unele boli cardiovasculare au o insemnatate aparte:socul, in diareile neonatale, ”cordul muriform”, la tineretul porcin carentat,  miodistrofia cardiaca, la tineretul tuturor speciilor in carenta de vitamina E si/sau seleniu, miocardiopericardita traumatica la bovine, anevrismele soldate adesea cu hemoragii interne fatale la pasarile crescute in sistem industrial s. a. La acestea, se adauga cardiopatiile animalelor utilitare, respectiv de agrement, cardiopatii care se aseamana foarte mult prin etiopatoceneza, forma clinica, evolutie si prognostic cu cele de la om. Astfel, intr-un studiu recent efectuat de Ferro si col. (1990)in privinta epidemiologiei maladiei cardiovasculare la caini, rezulta ca din cei 813 caini (82% de companie si 18%de serviciu)prezentati la”Unitatea de cardiologie veterinara “a Universitatii din Milano intre anii 1985-1988, 16, 2%prezentau valvulopatii, 11,4% boli miocardice, 4,9 % cardiopatii pulmonare, 4,2 % pseudopericardita, 1,5 % boli cardiace prin Dirofilaria immitis si 1,1 % pericardite; cainii de serviciu aveau mai multe cardiopatii pulmonare, iar cei de companie, mai mult cardiopatii valvulare si miocardice.

In general la animale sunt mult mai frecvente cardiopatiile acute  si mai rare cele subacute si insuficienta cardiaca congestiva cronica propriu-zisa. Din aceste motive sunt dese situatiile cand nu este timp sa se faca investigatii etiologice immediate, ci se trece direct la evaluarea prognosticului economic si vital si, concomitent, la interventii de urgenta si chiar de reanimare.

CUPRINS

CAPITOLUL I – ARGUMENT

CAPITOLUL II – PARTEA GENERALa
2. 1 Bolile aparatului circulator
2. 2 Sindroame de insuficienţa cardio-vasculara
        2.2.1 Sincopa
        2.2.2 Socul
2. 3 Sindromul de insuficienţa cardiaca
2. 4 Bolile pericardului
2. 4. 1   Pericarditele
2. 4. 2  Hidropericardul
2.5 Bolile miocardului
2. 5. 1  Miocarditele
2. 5. 2  Hipertrofia cardiaca
2. 6  Bolile endocardului
2. 6. 1  Endocardita acuta
2. 7  Bolile arterelor
2. 7. 1 Hipertensiunea  arteriala
2. 7. 2  Hiportensiunea arteriala
2. 7. 3. Arteritele
2. 8  BOLI ALE SaNGELUI si ORGANELOR HEMATOPOETICE
2. 8. 1  Clasificare
2. 8. 2  Anemia post hemoragica
2. 8. 3 Anemiile carentiale
        2.8.3.1 Anemia feripriva
        2.8.3.2 Anemia cupripriva
2. 8. 4 Anemiile hemolitice
        2.8.4.1 Anemia prin intoxicatia cu cupru
        2.8.4.2 Anemia de apa rece
2.9 PROFILAXIA ANEMIILOR
        2. 9.1 Tratamentul anemiilor
    2.10 BOLILE SPLINE
        2.10.1 Splenomegalia acuta
2.10.2 Splenita purulenta
        2.10.3 Hemoragia splenica (splenoragia)
        2.10.4 Torsiunea splinei
        2.10.5 Tumorile splinale
        2.10.6 Necroza splinei
        2.10.7 Hernia diafragmatica a splinei
CAPITOLUL III – PARTEA SPECIALa

CAPITOLUL IV – CONCLUZII, RECOMANDaRI