Curs Metodologie cercetari psihologice

Definim studiul de caz astfel: analiza si descrierea completa a caracteristicilor evolutiei unei persoane. Unii autori considera studiul de caz o metoda „prin excelenta calitativa“ (Ilut, 1997), altii o considera o metoda descriptiva cu valente cantitative si calitative, necesara completarii informatiilor care se obtin prin utilizarea altor metode precum observatia, ancheta, testul (Shaughnessy, 1998). Granita dintre cantitativ si calitativ, este dificil de stabilit. Metoda poate fi utilizata atat in abordarile cantitative cat si in cele calitative studiul de caz fiind o procedura de integrare a celor doua modalitati de cercetare permitand o descriere completa a evolutiei unei persoane.

Avand in vedere ca scopul studiului de caz este sa redea evolutia, existenta unei persoane asa cum a fost si este, ea este considerata o metoda exploratorie si descriptiva. Vom considera studiul de caz metoda in intelesul larg al cuvantului deoarece aceasta nu este o modalitate efectiva de culegere de date. Datele pentru studiul de caz se obtin mediat utilizand alte metode cum sunt observatia, interviul, analiza documentelor personale si a datelor de arhiva. Studiul de caz se confunda relativ usor cu o serie de metode asemanatoare cum ar fi analiza de caz, experimentul monosubiect, metoda biografica. Ele reprezinta fiecare in parte metode de sine statatoare, cu caracteristici bine diferentiate.

Experimentul monosubiect este o metoda care obliga la evaluarea comportamentelor unei persoane in conditii experimentale. B. F. Skinner in anii ’30 demonstreaza importanta analizei experimentale a comportamentului. R. Fisher, I.P. Pavlov, J. Piaget si Luria au utilizat in studiile lor aceasta metoda. Apelul la experimentul monosubiect este binevenit atunci cand exista posibilitatea unui studiu in timp a comportamentului si permite obtinerea unor informatii de profunzime, ceea ce ii asigura rigurozitatea stiintifica. Ca urmare, metoda nu este mai putin stiintifica comparativ cu cercetarea bazata pe esantioane si inferente statistice. Design-ul monosubiect, spre deosebire de design-urile in care sunt mai multi participanti, sunt mai putin expuse erorilor de evaluare.

Erorile de esantionare (datorate insuficientului control al diferentelor individuale) sunt excluse fiind un singur subiect si se pot controla mai riguros variabilele implicate. Replicabilitatea si de aici generalizabilitatea datelor in experimentele pe cazuri singulare se asigura fie la nivel intrasubiect, fie la nivel intersubiecti. Replicabilitatea studiilor intrasubiect presupune comparatia in timp a performantelor aceluiasi individ si evaluarea prezentei sau absentei variabilelor independente. Replicabilitatea intersubiect obliga la includerea in cercetare a mai multor participanti, fiecare participant fiind supus separat aceluiasi demers. Spre deosebire de design-urile cu esantioane in care datele sau performantele sunt prezentate sub forma de medii a performantelor, in design-ul monosubiect datele sunt prezentate independent pentru fiecare participant.