CURS MUZICA: SUNETUL - PIANUL

Incarcat la data: 05 Noiembrie 2008

Autor: Claudiu Baltazar

Pret: 50 credite

SUNETUL - PIANUL Sunetul este un fenomen fizic care stimuleaza simtul auzului. La oameni auzul are loc cand vibratiile de frecvente intre 15 si 20.000 de hertzi ajung la urechea interna. Hertzul, sau Hz, este unitatea de masura a frecventei egala cu o perioada pe secunda. Astfel de vibratii ajung la urechea interna cand sunt transmise prin aer si termenul sunet este ceva restrictionat la astfel de unde care vibreaza in aer. Fizicienii moderni, insa, extind termenul pentru a include vibratii similare in medii lichide sau solide. Sunete de frecvente mai mari de 20.000 Hz sunt numite ultrasonice. In general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. In ambele cazuri, doar energia miscarii undei este propagata prin mediu; nici o parte din mediu nu se misca prea departe. In timp ce energia miscarii undei se propaga in exteriorul sursei, moleculele de aer care duc sunetul se misca in fata si in spate, paralel la directia de miscare a undei. Asadar, o unda sonora este o serie de compresii si extensii alternative ale aerului. Fiecare molecula da energia moleculei vecine, dar dupa ce unda sonora a trecut, fiecare molecula ramane in aceeasi pozitie ca la inceput. Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanta maxima pe care o unda o parcurge de la pozitia normala, sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de miscare in moleculele de aer ale unei unde. Cand gradul de miscare in molecule creste, acestea lovesc urechea cu o forta mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazuta, medie, si inalta demonstreaza schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeasi frecventa, si ar trebui sa sune la fel doar ca exista o diferenta perceptibila in volum. Amplitudinea unei unde sonore este gradul de miscare al moleculelor de aer din unda. Cu cat amplitudinea unei unde este mai mare, cu atat moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii si sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimata in unitati masurand distanta pe care se intind moleculele de aer, sau diferenta de presiune intre compresie si extensie ale moleculelor, sau energia implicata in proces. Cand cineva vorbeste normal, de exemplu, se produce energie sonora la o rata de aproximativ o suta de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de facut, si intensitatea sunetului este exprimata, in general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli. Frecventa: Noi percepem frecventa ca sunete mai "inalte" sau sunete mai "joase". Frecventa unui sunet este numarul de perioade sau oscilatii pe care o unda sonora le efectueaza intr-un timp dat. Frecventa este masurata in hertzi sau perioade pe secunda. Undele se propaga si la frecvente mari si la frecvente joase, dar oamenii nu sunt capabili sa le auda in afara unei raze relativ mici. Sunetele pot fi produse la frecvente dorite prin metode diferite. De exemplu, un sunet de 440 Hz poate fi creat activand o boxa cu un oscilator care actioneaza pe aceasta frecventa. Un curent de aer poate fi intrerupt de o roata dintata cu 44 de dinti, care se roteste cu 10 rotatii/secunda; aceasta metoda este folosita la sirena. Sunetul produs de boxa si cel produs de sirena, la aceeasi frecventa este foarte diferit in calitate dar corespund la inaltime. Intensitatea sunetului: Intensitatile sunetului sunt masurate in decibeli(dB). De exemplu, intensitatea la minimul auzului este 0 dB, intensitatea soaptelor este in medie 10 dB, si intensitatea fosnetului de frunze este de 20 dB. Intensitatile sunetului sunt aranjate pe o scara logaritmica, ceea ce inseamna ca o marire de 10 dB corespunde cu o crestere a intensitatii cu o rata de 10. Astfel, fosnetul frunzelor este de aproape 10 ori mai intens decat soapta. Distanta la care un sunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia, care reprezinta rata medie a cursului energiei pe unitatea de suprafata perpendiculara pe directia de propagare. In cazul undelor sferice care se raspandesc de la un punct sursa, intensitatea variaza invers proportional cu patratul distantei, cu conditia sa nu se piarda energie din cauza vascozitatii, caldurii sau alte efecte de absorbtie. Astfel, intr-un mediu perfect omogen, un sunet va fi de 9 ori mai intens la distanta de 1 unitate de origine decat la 3 unitati. In propagarea sunetului in atmosfera, schimbarile in proprietatile fizice ale aerului, cum ar fi temperatura, presiune si umiditate produc scaderea amplitudinii undei sau imprastierea acesteia, asa ca legea de mai sus nu este aplicabila in masurarea intensitatii sunetului in practica. Pianul Pianul (prescurtarea comuna a cuvantului de origine italiana pianoforte) este un instrument muzical foarte raspandit, in care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placa de rezonanta din lemn, lovite de ciocanele acoperite cu pasla, prin intermediul unei claviaturi. Pianele moderne au corzile montate intr-un cadru metalic, de obicei turnat din fonta si finisat lac si pulbere de bronz (motiv pentru care este numit, impropriu, si "placa de bronz"). Acesta are rolul de a rezista tensiunii mari exercitate de corzi, care altfel ar deforma structura din lemn a pianului. Elementele esentiale pentru producerea sunetului intr-un pian sunt: (1) corzile metalice lovite de (2) ciocanelul din lemn cu cap de pasla, (3) calusul pe care sunt fixate corzile prin intermediul unor siruri de cuie metalice, si care transmite vibratia corzii catre (4) placa de rezonanta din lemn, care are rolul de a transforma vibratia corzii in unde sonore. Coarda singura produce un sunet aproape inaudibil, datorita suprafetei sale foarte mici, iar placa de rezonanta, care are o suprafata considerabil mai mare, transforma vibratia corzii mult mai eficient in sunet, punand in miscare un volum mare de aer Inventatorul pianului este considerat a fi Bartolomeo Cristofori din Padova, Italia. Acesta a construit primele piane in jurul anului 1698. Trei dintre pianele sale se mai pastreaza si astazi in muzee din Europa si SUA (datate dupa 1700). Instrumentul cunoaste doua forme distincte: -Pianul cu coada, in care corzile sunt dispuse pe orizontala intr-o carcasa din lemn sprijinita, de obicei, pe trei piciore. Pianele cu coarda se impart, in functie de lungime, in urmatoarele categorii: -Pian cu coarda scurta (lungime de aproximativ 140-180 cm); -Pian cu coarda medie (lungime de aproximativ 180-230 cm); -pian cu coarda lunga (lungime de aproximativ 230-300 cm)- cele mai lungi de aproximativ 240 cm sunt piane de concert.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "CURS MUZICA: SUNETUL - PIANUL ". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.