Metode de cercetare in pedagogie

Studiile concrete de pedagogie se desfasoara, de regula, pe diferite arii de investigatie. Cadrul cel mai larg ar fi cel oferit de o populatie mai vasta, cand cercetarea ia de obicei forma anchetei pe un esantion. Cand studiul vrea sa capete adancime, cadrul se restrange la un spatiu social determinat - o institutie scolara, o unitate de cercetare, clasa de elevi, etc., iar cercetarea ia, de regula, forma studiului de teren , care poate deveni un cvasiexperiment.

Cand se studiaza, de pilda, efectele unor modificari introduse in contextul obisnuit de desfasurarea faptelor sau evenimentelor - se urmaresc paralel consecintele acestor masuri asupra atitudinii si opiniei oamenilor. in continuare, experimentul comporta o arie cu mult mai restransa: grupuri mai mici de subiecti sunt pusi in conditii care “miniaturizeaza” situatii reale de viata. Cu cat aria de investigatie se restrange, cu atat mijloacele noastre de control pot fi mai eficace.
   
Ancheta pe esantion, studiul de teren, experimentul si studiul de caz pot fi considerate metode si in acelasi timp cadre mai frecvente de cercetare pedagogica, in cuprinsul carora se aplica apoi tehnici diferite de colectare si de analiza a datelor: observatia, interviul individual si de grup, chestionarul scris, studiul documentelor, scari de atitudini, teste psihologice obisnuite, procedee statistice de prelucrare a informatiilor si altele.

Schematic, inceputul demersului stiintific ar lua infatisarea care urmeaza:

Termenul de ancheta, luat in continutul sau cel mai larg, este sinonim cu cel de investigatie, de culegere de informatie. in pedagogie, metoda anchetei inseamna o culegere metodica de informatii gratie unei combinatii de tehnici care asigura colectarea si analiza datelor. Este vorba de o metoda prin excelenta extensiva, care pune accentul pe date exprimabile numeric, culese in sanul unor colectivitati destul de largi. Printre tehnicile care se combina mai frecvent in cadrul unei anchete de pedagogie putem aminti: esantionarea, interviul individual si de grup, chestionarul scris, studiul documentelor, analiza multivariata a datelor s.a. De notat ca principiile de elaborare a instrumentelor de ancheta au ramas aceleasi ca in anii ’50 ( F. Fowler, 1988), cu exceptia tehnicilor de esantionare, care s-au rafinat neincetat.

In mod obisnuit, anchetele se intereseaza de datele personale si asupra ambiantei imediate a oamenilor pentru a avea un cadru stabil de raportare si clasificare. De asemenea, prezinta interes nivelul de informatie al oamenilor, opiniile si atitudinile lor cu privire la fapte si evenimente. Se culeg totodata informatii despre nevoile, asteptarile, aspiratiile si proiectele care jaloneaza orizontul si perspectiva de viata a oamenilor; se culeg apoi date despre maniera de a trai si munci, de a-si petrece timpul liber, de a-si creste copii etc. Sondand lumea subiectiva, ancheta incearca sa surprinda motivatia comportamentelor umane, apoi modul de percepere si de apreciere al evenimentelor si al semenilor, viata interna a grupului, normele si judecatile sale de valoare.