Teoria evaluarii

Teoria evaluarii

    Activitatea instructiv-educativa in unitatile scolare se desfasoara in cadrul procesului de invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de formare a fiintei umane, fiind mijlocul principal prin care societatea educa si instruieste noile generatii.
Procesul de invatamant reprezinta ansamblul activitatilor organizate, dirijate si evaluate in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea cadrelor didactice, care sunt special pregatite in acest scop, in vederea realizarii unor obiective instructiv-educative. Cu studiul stiintific al acestui proces se ocupa o ramura distincta a pedagogiei denumita didactica sau teoria instruirii.
Didactica este una din ramurile principale ale stiintelor educatiei. Termenul de didactica provine din grecescul didaskein, care inseamna a invata pe altii. Introducerea lui in teoria si practica scolii o datoram in primul rand marelui pedagog ceh J.A. Comenius (1592-1670) prin lucrarea  "Didactica Magna" (1657) *). in conceptia lui Comenius, didactica urma sa fie "arta universala de a invata pe toti toate". Continutul termenului de didactica includea tot ceea ce se referea la educatie si invatamant, la formarea personalitatii in general. Din aceasta cauza - arata Nicola I. - nu se putea opera o distinctie logica intre pedagogie si didactica, cele doua discipline substituindu-se reciproc, situatie intretinuta si de faptul ca deosebirea intre educatie, ca actiune practica si teoria asupra ei era destul de ambigua" (11, p.333). Treptat, organizarea si conducerea procesului de invatamant a devenit tot mai mult o problema de observatie sistematica, de explicatie stiintifica, didactica primind intelesul de: stiinta sau teorie a procesului de invatamant, teorie a predarii si invatarii la toate formele si pe toate treptele invatamantului, teoria conducerii procesului de predare-invatare sau teoria instruirii (4).