Fapte, fenomene, forme si institutii studiate de stiinta politica

O miza importanta a analizei sistemelor sociale o reprezinta conectarea planurilor empiric si teoretic. De aceea acuratetea si eficienta unui anumit model analitic de factura sistemica in planul cercetarii sociale trebuie apreciate prin capacitatea acestuia de a surprinde diversitatea si contingenta realitatii sociale, mentinandu-si in acelasi timp inteligibilitatea si coeziunea teoretica. in anul 1967, sociologul american Walter Buckley enunta in sase puncte avantajele pe care analiza sistemelor le-ar furniza stiintelor sociale si, in special sociologiei.

„Abordarea sistemica moderna – arata sociologul american – ar trebui sa fie deosebit de atractiva pentru sociologie deoarece promite sa dezvolte: 1) un vocabular comun ce ar unifica diversele discipline; 2) o tehnica de cercetare a organizatiilor vaste si complexe; 3) o cunoastere sintetica ce ar face imposibile analizele fragmentare datorita capacitatii sale de a surprinde caracterul intrinsec al interrelatiilor; 4) o conceptie specific sociologica conform careia sistemele socioculturale se prezinta sub forma retelelor de informatie si comunicare; 5) studiul relatiilor mai degraba decat cel al entitatilor, punand accent pe probabilitatea proceselor si relatiilor in structuri flexibile dotate cu mai multe grade de libertate; 6) studiul obiectiv, nonantropomorfic, susceptibil de definitii operationale, al sistemelor de comportamente finalizate, proceselor cognitive simbolice, constiintei de sine, emergentei si dinamicii socioculturalului.”1 Aceste sase puncte raman, in continuare, obiective importante ale aplicarii analizei sistemelor in cunoasterea sociala.

Cunoasterea stiintifica a vietii sociale solicita analiza sistemelor. Conditiile de existenta ale societatilor umane pun in evidenta dinamica diferitelor sisteme de activitate colectiva. „Prin natura sa viata sociala prezinta caracteristica de sistem la toate nivelele sale de organizare: grupul de munca, familia, intreprinderea, localitatea, societatea globala, umanitatea. Unitatea cea mai simpla care prezinta caracteristica de sistem a vietii social-umane este activitatea care reprezinta un sistem de comportamente, de actiuni, astfel organizat si orientat incat sa realizeze o anumita finalitate: cititul unei carti, producerea unui produs, construirea unei case. Ceea ce distinge un sistem social de un sistem uman individual este participarea mai multor persoane la respectiva activitate. Daca cititul unei carti de catre o persoana reprezinta un sistem uman, ridicarea unei case de catre un grup de constructori reprezinta un sistem social.”2 Observam ca faptele si relatiile interumane se cristalizeaza in adevarate retele sociale. Acestea sunt ansambluri organizate de procese legate intre ele prin interactiuni suficient de coerente si de suple pentru a deveni capabile de un anumit grad de autonomie.

Un sistem social este un ansamblu de activitati colective in vederea realizarii unei finalitati, fie aceasta: producerea si schimbul bunurilor materiale, crearea valorilor si bunurilor simbolice, organizarea si controlul activitatilor, transmiterea informatiilor etc. in fluxul vietii sociale, diversele activitati colective ce urmaresc scopuri precise prin mijloace specifice se organizeaza in sisteme de activitati. Astfel, orice organizare – economica, politica, militara, culturala, familiala, sportiva etc. – intalnita in viata sociala este definita prin sisteme de roluri si statusuri, functii si pozitii si prin interactiunea diferitelor activitati. in cazul modificarii unui element component sau a unui parametru de functionare a unui sistem de activitate sociala se modifica intreaga organizare