Curs Prelucrarea si analiza imaginilor. CARACTERIZAREA TEXTURILOR

Dictionarele lingvistice definesc textura ca o proprietate a constitutiei generale a unui corp solid (sau ca constitutia unei roci sau a unui aliaj din punctul de vedere al orientarii in spatiu a partilor componente) sau ca un atribut caracteristic al unei stofe (sau material textil) care este urzit sau tesut. Textura este observata in configuratia structurala a obiectelor, a lemnului, a nisipului, a vegetatiei, aglomerarilor de granule. Textura este descrisa in termeni lingvistici prin rugozitate, contrast, finete, regularitate, termeni a caror traducere matematica nu este clara.

La o scara data, orice textura are acelasi aspect, indiferent de zona observata. Corespunzand diferitelor teorii relative la perceptia vizuala a texturii, au fost propuse doua modele principale de descriere a texturilor:
- abordarea determinista se refera la repetarea spatiala a unui motiv de baza, pe diferite directii. Acesta abordare corespunde unei viziuni macroscopice, intalnita de altfel in cazul tesaturilor, fragmentelor de piele de reptila si a modelelor de tip mozaic (mozaicul de pe pardoseala, parchetul). Elementul repetitiv de baza poarta numele de texon sau texel - "texture element" - (prin similaritate cu denumirea de "pixel").
- abordarea probabilista (statistica) se refera la caracterizarea atributelor anarhice si omogene in acelasi timp, care nu tin nici de un element de baza localizabil (motiv), nici de o frecventa principala de repetitie.