CURS PSIHOLOGIE: MECANISMELE PSIHICE

Incarcat la data: 20 Ianuarie 2009

Autor: Iulia Andreea

Pret: 50 credite

5 (1 review)
MECANISMELE PSIHICE OPERATIONAL-INFORMATIONALE DE PRELUCRARE PRIMARA A INFORMATIILOR (INTRODUCERE LA SENZATII, PERCEPTII SI REPREZENTARI) Psihicul reprezinta o organizare sistemica, ce include 4 mari categorii de mecanisme psihice: mecanismele informational-operationale, mecanismele psihice stimulator-energizante, mecanismele psihice reglatorii i mecanismele psihice integratoare. Traind intr-un mediu informational, omul are nevoie de o serie de instrumente care sa-i permita operarea adecvata cu informatii. Unele dintre aceste instrumente sunt mecanismele psihice de prelucrare a informatiilor. Prin toate, el prelucreaza informatiile, dar fiecare o face in felul sau, dispunand de functii specifice. Prin senzatii, omul capteaza, inregistreaza i efectueaza o prelucrare initiala destul de simpla a informatiilor. La nivelul lor, nu-i sunt accesibile decat insuirile concrete simple, izolate ale obiectelor i fenomenelor, care sunt insa insuficiente pentru adaptarea rapida la mediu. De aceea el recurge la perceptii, ca mecanisme psihice de prelucrare aprofundata nu a insusirilor, ci a obiectelor luate ca intreguri distincte, ca trasaturi ce contin elemente inter-relationale. La acest nivel omului ii este accesibila semnificatia obiectelor in virtutea careia, acestea capata valoare adaptativa. Perceptia este legata "de aici i acum" de ceea ce se intampla in prezent. Pentru a evoca experiente trecute, omul se servete de reprezentare, prin intermediul careia ii reexprima experienta. Unele dintre aceste mecanisme, dar mai ales senzatiile i perceptiile functioneaza la nivel intrasemantic, rolul lor fiind, mai ales, de a extrage informatii din semnale i de a asigura, traducerea ei in comportamente. Reprezentarea functioneaza la nivelul semantic al identificarii obiectelor. Mecanismele de prelucrare primara a informatiilor, apar i se dezvolta in activitate, astfel incat ele sunt mijloace eficiente, ameliorativ-optimizatoare. SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL SENZATIEI In diferite lucrari de specialitate, termenul de senzatie, prezinta unele "ambiguitati" datorate disputelor teoretice in care a fost implicat. Psihologia contemporana ofera definitii de lucru, operationale ale senzatiei, uneori intr-o forma generala. Astfel pornindu-se de la considerarea stimulului ca o "sursa fizica de energie care activeaza organul de simt", se arata ca termenul de senzatie, este utilizat pentru a descrie procesele prin care organismul raspunde la stimuli (Feldman 1990). Din perspectiva psiho-cognitivista, senzatia este definita ca "eveniment psihic elementar, rezultand in tratarea informatiilor in SNC, in urma stimularii unui organ de simt "(Bonnet, 1994). Asemenea definitii sunt prea generale i nespecifice. Ele conduc la confundarea senzatiei cu alte procese prin care organismul raspunde la actiunea stimulului. Pentru a surprinde specificitatea senzatiei, este indicata compararea senzatiei fie cu unele fenomene inferioare cum ar fi excitatia, fie cu unele superioare ei , ca de exemplu perceptia. Pentru demonstrarea specificului psihologic al senzatiei, se recurge la compararea senzatiei fie cu unele fenomene inferioare ei ( excitatia) sau cu fenomene superioare ei (perceptia). - Compararea senzatiei cu excitatia Henri Pieron considera senzatiile ca fiind forme elementare de inserare in reglarea comportamentului a actiunilor exercitate de mediu (1957). Ele exista atunci cand "eficacitatea unei stimulari este relevata printr-o reactie generala a organismului, cand efectul stimularii ne poate integra in sistemul vietii psihice, care guverneaza adaptarea la mediu". Deriva de aici ca trebuie facuta o distinctie intre excitatie i senzatie. Astfel, - Excitatia presupune o modificare locala reversibila sub influenta actiunii stimulului. - Senzatia implica transmiterea excitatiei pina la centri care au capacitatea de a inregistra experientele de natura sa asigure adaptarea conduitelor individului. Daca, de exemplu, lumina este impiedicata sa ajunga in zona centrala a analizorului vizual, senzatia vizuala nu va aparea, dar aceasta nu inseamna ca reflexul pupilar va fi impiedicat sa intre in functiune. Unii stimuli pot ramine reflexogeni, fara a angaja direct o senzatie, dar ei putind sa influenteze comportamentul. Ei se integreaza in reglarea comportamentului prin raspunsurile reflexe primare, susceptibile a da nastere unor senzatii, contribuind astfel la cunoasterea indirecta a mediului. Aceasta l-a determinat pe PIERON sa vorbeasca de existenta unei specificitati prezenzoriale in caile sensibilitatii, care se manifesta la nivelul diferitelor etape functionale. Senzatia are doua stadii: -stadiul presenzorial - stadiul de excitatie sau de reflex - caracterizat printr-o reactie localizata, dar integrata prin efectele ei in circuitul reglator. - stadiul senzatiei propriu-zise - ca reflectare a unor insusiri ale obiectelor Definirea senzatiei prin opozitie cu excitatia are o dubla semnificatie: ? se precizeaza mai bine distinctia dintre fiziologic si psihologic ? se subliniaza continuitatea lor, integrarea fiziologicului in sau de catre psihologic, asigurandu-se in felul acesta reglarea generala a comportamentului. - Compararea senzatiei cu perceptia Raportarea senzatiei la perceptie reprezinta, cea mai raspandita modalitate de definire i individualizare a senzatiei. Punerea fata in fata a doua mecanisme cognitive reuete sa conduca la surprinderea notelor distinctive a fiecaruia dintre ele. Primul demers in acest sens a fost intreprins inca din sec.19, cind Thomas Reid concepea senzatiile ca fiind unitati psihice elementare si primitive care, combinindu-se si asociindu-se intre ele, duc la perceptii. Reid obseva caracterul primitiv al senzatiilor elementare, comparativ cu caracterul complex si structural al perceptiilor. Inspirandu-se din chimie, Reid deriva perceptia din senzatie, ca pe un corp compus din corpuri mai simple. O alta diferenta sesizata de Reid, intre S si P: ?senzatiile - experinte mintale pur subiective ?perceptiile - permit o priza de constiinta directa a obiectelor fizice care exista independent de cel ce le percepe. - COREN, PORAC si WARD, 1984: ? senzatia - "o simpla experienta constienta asociata stimulilor" ?perceptia - "experienta constienta asupra obiectelor si a relatiilor obiectelor." Senzatia = procesul cu ajutorul caruia stimulii sunt detectati si codati, spre deosebire de perceptie = procesul mintal al organizarii si interpretarii senzatiilor. - In cercetarile actuale, dominate de psihologia cognitiva, distinctia dinre S si P capata o noua valoare. Senzatia se refera la tratarea senzoriala a informatiilor fizice, independent de semnificatia lor. Perceptia este direct legata de semnificatia obiectelor si de interpretarea informatiilor senzoriale. Definirea senzatiei prin integrare psihofiziologica Definirea senzatiei se poate face prin raportarea ei, nu doar la fenomenele fiziologice i psihice, aflate in imediata sa apropiere, ci i la alte "fapte", obiective sau subiective. Piere Salzi, psiholog francez, arata ca in analiza senzatiilor exista trei categorii de fapte care ar trebui sa retina atentia: -fapte obiective, -fapte nervoase, -fapte mintale Senzatia corespunde unui obiect real, implica participarea unui aparat nervos si are antecedente si concomitente de natura subiectiva. Obiectul si stimularea nervoasa apar drept conditii necesare, dar nu si suficiente pentru senzatii. O mare importanta au faptele mintale, constiinta, imaginile si rationamentul fiind cele care determina senzatia: -constiinta: intervine real in ordinea senzatiilor, -imaginea:serveste la directionarea atentiei, -rationamentul: da posibilitatea constiintei sa avanseze prin apelul la noi premise Deoarece senzatia decurge din activitatea mintala, ea se va perfectiona corelat cu interventia acestei activitati. Perfectionarea senzatiilor nu constituie doar o urmare a bunei functionalitati anatomo-fiziologice, ci se datoreaza si perfectionarii activitatii mintale a individului. Nu numai simturile ascut mintea omului, ci si mintea contribuie la ascutimea simturilor. Concluzie generala. Modalitatile de definire i de caracterizare a senzatiilor prezentate inainte, aduc precizari importante; totui, nici una dintre ele nu furnizeaza date referitoare la continutul informational al senzatiilor, la forma ideal subiectiva de reflectare a realitatii. M.Golu, considera ca senzatia este reflectarea activ-selectiv i ideal-subiectiva a insusirilor particulare i singulare ale stimulilor modali specifici, in forma unui cod imagine. Continutul ei, furnizeaza o informatie secventiala, fragmentata, despre obiectele i fenomenele perceptibile. Ea nu permite identificarea acestor obiecte, ci doar discriminarea lor in interiorul uneia i aceleiai insuiri. Analiza senzatiei trebuie sa ia in consideratie interactiunea factorilor externi i a celor ce tin de organizarea subiectului. Variabilele ce deriva din factorii externi sunt: -Modalitatea stimulilor (in raport cu care se diferentiaza principalele tipuri de senzatii). -Intensitatea stimulilor (proprietatea bazala care face posibila actiunea oricarui stimul asupra receptorilor). -Durata (timpul de actiune efectiva a stimulului modal asupra receptorului) -Rata stimularii (frecventa aparitiei stimulului modal specific in interiorul unui interval dat de timp) -Proprietatile particulare intramodale (cum ar fi de pilda, lungimea de unda in cazul stimulilor luminoi). O a doua multime de variabile externe, sunt generate de contextul in care este dat stimulul de baza: iluminatul, temperatura. Acestea actioneaza ca elemente favorizante sau perturbatoare asupra desfaurarii procesului de receptie senzoriala. Factorii subiectivi care ii pun amprenta pe modul de realizare a senzatiei sunt: nivelul sensibilitatii analizatorului i starea lui functionala actuala; starile afectiv-motivationale actuale; experienta perceptiva anterioara; scopul activitatii Zlate: Senzatia, ca prima forma de psihic, reproduce in creierul uman insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor sau stimulilor care actioneaza direct asupra organismului, reflectarea avind un caracter nemijlocit. Insusirile reflectate de senzatie sint simple, concrete, exterioare, accidentale, neesentiale, izolate, separate ale obiectelor si fenomenelor. Dovada faptului ca S se caracterizeaza prin tratarea separata a insusirilor stimulilor o reprezinta: -specializarea simturilor -specializarea ariilor corticale, a zonelor de proiectie corticala a analizatorilor. Acest punct de vedere este larg acceptat si vehiculat in psihologia romaneasca: COSMOVICI: "S este cunoasterea unei insusiri separate a unui obiect sau fenomen, in momentul cand acesta actioneaza asupra unui organ senzorial." Dpdv al psihologiei cognitive: senzatia este un eveniment psihic elementar, capabil de a produce experiente subiective sau de a infera existenta stimulului, - senzatia codeaza informatia la niveluri de tratare precoce Analiza senzatiei implica trei elemente: -stimulul fizic (materie sau energie care actioneaza asupra organelor de simt); -raspunsul fiziologic (structura activitatii electrice aparuta in organele de simt, nervi si creier ca urmare a stimularii ); -experienta senzoriala (subiectiva dupa natura ei) Dupa tipul de relatii ce se stabilesc intre aceste elemente, senzatiile se vor trata in urmatoarele trei moduri: -fiziologia senzatiilor :se ocupa cu studiul relatiei dintre stimul si raspunsul fiziologic; -psihofiziologia senzatiilor: se centreaza pe investigarea relatiei dintre raspunsul fiziologic si experienta senzoriala; -psihofizica senzatiilor : trateaza relatia dintre stimul si experienta senzoriala, ignorind raspunsurile fiziologice care o mediaza Senzatiile constituie un sistem informational inalt diferentiat, care pune in evidenta, entitati distincte. Astfel, pentru analiza principalelor tipuri de senzatii, Golu recurge la doua criterii esentiale: natura continutului informational i identitatea analizatorului in cadrul carora se realizeaza. Aplicand primul criteriu, M.Golu delimiteaza trei clase mari de senzatii: -senzatii care ne furnizeaza informatii despre insuirile stimulilor modali specifici (exteroceptie) ; -senzatii care furnizeaza informatii despre starile i pozitiile corpului (proprioceptia); -senzatii care ne informeaza despre variatiile mediului intern (interoceptia).

Textul de mai sus reprezinta un extras din "CURS PSIHOLOGIE: MECANISMELE PSIHICE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.