Psihologie sociala

Psihologia sociala sau psihosociologia, cum cred ca este mai corect sa denumim campul de cunoastere stiintifica a interactiunii prezente sau trecute, reale sau imaginare a comportamentelor umane in context social, a implinit o suta de ani de la fondare. Care au fost inceputurile, cum s-au acumulat cunostintele in domeniu, ce etape au fost parcurse, care sunt autorii si lucrarile de referinta, ce evenimente au marcat evolutia acestei stiinte?

Toate acestea apar ca intrebari firesti intr-un moment de bilant jubiliar. Am incercat sa raspund unor astfel de intrebari – in masura posibilitatilor mele de informare, cu siguranta limitate, si a capacitatii de interpretare a datelor – fara a risca ierarhizarea psihosociologilor si a contributiilor lor. A-l considera pe Kurt Lewin, de exemplu, mai important pentru istoria psihologiei sociale decat Leon Festinger (sau invers) mi se pare hazardat. De asemenea, a spune ca tratatul reeditat de Gardner Lindzey si Elliot Aronson (Handbook of Social Psychology, New York, Random House, 1985) sau cel coordonat de Serge Moscovici (Psychologie sociale, Paris, P.U.F., 1984) este cel mai bun nu are suficient temei.

Perspectiva timpului lung va discerne, iar plasarea lucrarilor si a evenimentelor in contextul etapei de evolutie a psihosociologiei, in timp si spatiu, devine obligatorie. Sigur, contributiile autorilor mentionati in lucrare nu sunt egale, dar toti siau dobandit dreptul de existenta in cetatea psihosociologiei, fie pe plan national, fie international.

Prezentele note de curs se doresc un instrument de lucru pentru studenti. Lucrarea poate fi utilizata ca un puzzle: din elementele oferite, prin asamblari variate, vor rezulta configuratiile dorite, dupa cum ne intereseaza: filiatia tematica, „biografia“ conceptelor si a teoriilor structura manualelor universitare de-a lungul timpului, iradierea conceptiilor, preocuparile de cercetare intr-un moment sau altul, in tranditia americana sau europeana, la un autor sau altul, cele mai frecvent citate reviste, decalajul in timp al aparitiei institutelor specializate, cumularea cunostintelor s.a.m.d.

In cele ce am intreprins in aceste pagini m-am condus dupa dictonul lui Stanley Milgram: „Simplitatea este cheia cercetarii stiintifice“ (Obedience to Authority, New York, Harper & Row, 1974, p. 13). Am incercat sa introduc mai multa rigoare intr-un domeniu in care adesea se pronunta, din pacate, prea multi diletanti. Adevarul ma obliga, totusi, sa recunosc faptul ca informatiile din lucrare au fost „furate din diverse surse, de la mine, de la altii” – in sensul marturisit si de Karl R. Popper (a se vedea in cautarea unei lumi mai bune, Bucuresti, Humanitas, 1998, p. 181).