Dinamica grupurilor

Problematica psihopedagogica a familiei

Familia contemporana este caracterizata de o constelatie de probleme si situatii care de multe ori o fac inapta de a si le rezolva singura. Ca institutie initiala de formare si educatie a copilului, familia se gaseste de multe ori in contradictie cu scoala sau chiar cu comunitatea sociala sau profesionala. Ca unitate/cuplu de adulti, ea traieste drama complexitatii situatiei economice, culturale si relationare din epoca noastra.

Ca grup de adulti care construiesc impreuna valori sociale, traditii si propria cultura, familia simte prima apasare a problemelor legate de recesiunea economica, de criza culturii si de dificultatile de comunicare interumana din ultimii ani. Paradoxal, cu cât se perfectioneaza mai mult mijloacele de comunicare in masa, se simte o lipsa de comunicare interumana, in special in sensul relatiilor socio¬afective si de aceea se extinde preocuparea de a optimiza si eficientiza, in general, dar si in diferite domenii, relatiile dintre oameni, comunicarea afectiva si tehnicile de negociere, de cooperare si colaborare.

Familia trebuie inteleasa in special ca un grup uman de baza, dar si ca realitate determinata de relatiile dintre parinti si copii, precum si de legaturile determinate de succesiunea generatiilor si de viata domestica in comun. Asta inseamna ca termenul de familie este mai larg decât termenul „grup familial".

J.S.Bruner considera ca, admitand ca toti oamenii sunt in esenta lor umani, aceasta umanitate este data de tipul de copilarie pe care au trait-o. ABerge considera familia un fel de: „cooperativa de sentimente", care indulcesc pt. fiecare membru loviturile mai grele ale vietii, repartizând efectele pt. toti. Relativ la formarea si dezvoltarea copilului, familia se constituie ca primul grup social din care acesta face parte.

Ca grup de persoane, familia este caracterizata prin: legaturi de rudenie(prin casatorie, nastere, adoptie, etc),viata economica, legaturi si sentimente, aspiratii si sentimente comune, istorie comuna.

Familia reprezinta una dintre cele mai vechi forme de comunitate umana, o institutie stabila cu rosturi fundamentale pentru indivizi si pentru societate.(M.Voinea,1996). Pe masura ce societatea umana s-a dezvoltat, familia a devenit tot mai mult responsabila fata de urmatoarele aspecte care privesc cresterea si educarea copiilor:

-mentinerea continuitatii biologice a individului si a societatii (prin procreerea, formarea si educarea copiilor),
-mentinerea continuitatii culturale prin transmiterea mostenirii culturale in procesul socializarii,
-satisfacerea nevoilor emotionale, a trairilor intime, asigurând sentimentul sigurantei si mentinerii personalitatii,
-integrarea sociala a membrilor ei prin procesele de orientare, educare si socializare.

Familia ofera mediul in care copilul se naste, traieste primii ani ai vietii, se dezvolta si se formeaza pentru viata. Ea reprezinta un prim instrument de reglare a interactiunilor dintre copil si mediul social. Are rolul central in asigurarea conditiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilariei, conditii ce stau la baza structurarii personalitatii individului. Prin relatiile sale cu mama, cu tata si cu fratii, copilul se integreaza in relatiile sociale, se apropie de societate, isi cunoaste valorile si incepe sa-si formeze imaginea de sine.