Metode implicite in evaluarea personalitatii

In situatii de testare a personalitatii prin chestionare oamenii se intreaba adesea ce se urmareste printr-o anumita întrebare. In consecinta, demersul devine de multe ori un joc in care cel evaluat raspunde nu cum este el, ci cum crede el ca se asteapta ceilalti sa raspunda pentru a fi considerat o persoana normala.

Dezirabilitatea raspunsurilor este astfel prezenta, cel chestionat fiind deopotriva motivat si capabil sa-si modifice raspunsurile in functie de ceea ce el crede ca este bine sa raspunda pentru a-l pune intr-o lumina favorabila (Mesmer-Magnus si Viswesvaran, 2006). Aceasta distorsiune se poate transpune, intr-un context economic precum cel al selectiei de personal, in pierderi financiare determinate de angajarea unor persoane nepotrivite pe un anumit post sau printr-o fluctuatie mai mare de personal. Bunaoara, numai costurile determinate de fluctuatia de personal sunt estimate pentru SUA a se ridica la peste 300 de miliarde de USD anual (Branham, 2005). Rolul testelor in aceasta ecuatie devine cu atat mai evident, cu cat dintr-o meta-analiza realizata de Tett, Jackson si Rothstein (1991) rezulta ca stabilitatea emotionala si constiinciozitatea  sunt cei mai buni predictori ai performanei in munca, or tocmai aceste doua dimensiuni sunt cele mai afectate de tendinta participantilor de a oferi o imagine distorsionata despre sine (Viswesvaran & Ones, 1999).

In plus, chiar daca s-ar adopta o atitudine sincera in situatii de evaluare, persoanele chestionate nu sunt, adesea, constiente de anumite comportamente si reactii ale lor. Dincolo de conotatiile psihanalitice a unei asemenea pozitii, vin in sprijin teoriile cognitive, precum teoria sistemelor rationale duale (Sloman, 1996; Deutsch, 2004). Conform acesteia exista doua sisteme de rationare si invatare ce afecteaza comportamentul nostru, primul fiind FLS (fast learning system), bazat pe reprezentari logice, verbale sau simbolice la un nivel superior de procesare cognitiva.

Dupa Olson si Fazio (2001), FLS este compatibil cu explicitul, reclamand un anumit grad de resurse cognitive in producere si revizuire. Cel de-al doilea sistem este SLS (slow learning system), ce opereaza automat, cu un minim de resurse cognitive, pe baza de similaritate si continguitate, vizand continuturile implicite ale psihicului nostru. De Houwer (2006) considera ca termenul de continturi implicite poate fi pus in relatie de sinonimie cu procesele automate care se deruleaza in mod neintentionat (1), fara posibilitatea controlului (2), cu minim de resurse cognitive (3), foarte rapid (4) si adesea la un nivel inconstient (5).