Dintr-un anumit moment al contemporanitatii, exista o linie ascendenta a preocuparilor in domeniul filiatiei fata de tata. Stabilirea filiatiei fata de mama a devenit realmente o problema doar in zilele noastre, aceasta deoarece, din antichitate si pana nu demult, legatura de filiatie trebuia stabilita mereu in privinta tatalui copilului si nicidecum a mamei. Nimeni nu punea intrebari in legatura cu ea, caci era cu siguranta mama copilului.

Legatura dintre mama si copil putea fi usor demonstrata cu ajutorul martorilor, a persoanelor care asistasera la nasterea copilului. Din contra, in ceea ce priveste legatura de filiatie tata-fiu, era suficient ca mama sa nege paternitatea tatalui si acesta sa se afle in fata unei cauze pierdute,simpla declaratie a mamei il punea in imposibilitatea de a demonstra ca el este tatal copilului.

Datorita usurintei cu care putea fi dovedita (proba cu martori) rare au fost in trecut cazurile cand existau nelamuriri cu privire la identitatea mamei. Nu acelasi lucru se poate spune despre situatiile actuale. In lumea moderna, casatoria a pierdut mult din stabilitate dupa liberalizarea divortului, iar descoperirile extraordinare ale medicinii au facut posibila fecundarea "in vitro" si insamantarea artificiala, ca urmare, o femeie poate deveni mama chiar nefertila fiind si chiar fara sa-l fi cunoscut vreodata pe tatal copilului. Cel mai probabil e ca acesta sa ramana toata viata fata de mama si fata de copil doar un donator de sperma si, in aceasta calitate, de simplu tata biologic, sa nu aiba nicicand vreun drept asupra propriului copil.