Discreditarea liderilor ca procedeu de baza in influentarea psihologica a inamicului

Tot mai nou razboiul, in varianta sa traditionala (confruntarea armata) este perceput ca foarte scump, imoral si ilegal, forma extrema si ultima ratio regis prin care un conflict poate fi solutionat. Acesta este si motivul pentru care infruntarile armate ale ultimelor decenii au fost precedate, aproape fara exceptie, de un crunt razboi imagologic, care a implicat inregimentarea si delimitarea viitorilor inamici de pe campul de lupta, demonizarea liderului inamic incepand cu mult inainte de confruntarea armata propriu-zisa.    

Componenta majora a acestei revolutii imagologice este afirmarea dimensiunii psihologice  a conflictelor, avand ca vectori purtatori informatia si imaginea, iar ca reflex conceptual razboiul psihologic, razboiul special, razboiul imagologic, tot atatea denumiri greu de prins in tiparele anterioare.
   
Lucrarea de fata isi focalizeaza atentia in mod special asupra conflictelor care au marcat istoria omenirii in ultimul secol, Cele Doua Razboaie Mondiale, Coreea, Vietnam, Panama, Revolutia Romana, Razboiul din Golf, Bosnia, Haiti, Iugoslavia, Irak, indeosebi prin prezentarea rasturnarilor imagologice realizate in dauna principalilor lideri.
 Razboiul imagologic explica o realitate a zilelor noastre: intr-un conflict desfasurat in sfera de influenta occidentala defaimarea continua a personalitatilor, comandamentelor, guvernelor, sunt modalitatile de baza prin care se asigura succesul actiunilor psihologice. Interesul american in Panama sau Haiti a fost explicat printr-o campanie denigratoare  liderilor, care a justificat astfel interventia armata. Pentru atacarea Iugoslaviei, Milosevici si Serbia au fost demonizati laolalta, sarbii prezentati intr-un mod simplist ca rai si brutali, iar albanezii ca buni si blanzi.