Istoria Bisericii Ortodoxe Romane din Oltenia in timpul stapanirii austriece

In perioada maximei sale expansiuni in Sud-Estul Europei, realizata prin pacea de la Passarowitz , Imperiul Habsburgic a anexat si cele cinci  judete ale Olteniei . Cucerita efectiv inca de la sfarsitul anului 1716 si inceputul anului urmator, Oltenia a fost incadrata de drept in hotarele Imperiului ,in urma negocierilor de pace din vara anului 1718 , in virtutea principiului uti possidetis , care a conferit sanctiune juridica largului transfer de teritorii rezultat de pe urma desfasurarii operatiilor militare.

Timp de douazeci de ani, in fapt pana la sfarsitul anului 1737 cand trupele imperiale au fost izgonite din provincie de ofensiva otomana, in drept pana in toamna anului 1739 – pacea de la Belgrad – Oltenia s-a aflat sub stapanire austriaca.

Interesul manifestat in trecut de unii dintre istoricii nostri pentru scurtul rastimp al stapanirii austriece in Oltenia , interes care se mentine tot atat de viu si astazi, are o indoita explicatie: cea dintai se afla in bogatia deosebita a materialului documentar lasat de administratia austriaca si mai ales in calitatea sa superioara , care ingaduie o privire mult mai profunda in structura societatii romanesti in primele decenii ale secolului al XVIII lea decat materialul intern contemporan; cea de-a doua se afla in formula noua de guvernare experimentata de austrieci: timp de douazeci de ani stapanirea austriaca a supus o sectiune a teritoriului si a societatii romanesti - cea olteana - unui regim politic sensibil deosebit de cel traditional , al statului boieresc .
                    
Stapanirea austriaca are o insemnatate deosebita din punct de vedere istoriografic, prin revelatiile majore pe care le ofera  investigatiei asupra tuturor aspectelor societatii romanesti la inceputul epocii fanariote si in mod special in ceea ce ne priveste istoria bisericeasca in aceasta perioada, cercetata de unii istorici ca N. Dobrescu, C. Giurescu, Al. A. Vasilescu, A. Mironescu, Şt. Metes, Pr. D. Furtuna, Ş. Papacostea. Lucrarea cea mai importanta care trateaza doar aceasta perioada este cea a lui N. Dobrescu, aparuta in anul 1906, foarte bine documentata datorita faptului ca a avut acces la Arhivele imperiale din Viena.