Actele administrative exceptate de la controlul judecatoresc potrivit legii contenciosului administrativ

Principiile contenciosului administrativ

In statul de drept existenta contenciosului administrativ este conditionata de aplicarea a doua principii: principiul respectarii drepturilor legal dobandite si principiul obligativitatii Statului de a asigura executarea hotararilor judecatoresti.

Este necesar ca persoana sa fie sigura ca raporturile juridice, incheiate in mod legal , in cadrul ordinii de drept existente , sunt intangibile.Atat activitatea fiintei umane cat si aceea a Administrattiei se caracterizeaza prin posibilitatea de a scruta viitorul in estimarile efectuate.Prevederea este garantata numai daca persoanele si Administratia au siguranta in durabilitatea raporturilor juridice pe care si-au intemeiat si orientat activitatile
                       

Notiunea contenciosul administrativ
 Administratia Statului are sarcina de a asigura apliarea legilor , de a edicta acte normative in scopul executarii legilor , de a asigura functionarea seviciilor publice , de a lua masuri pentru executarea contractelor administrative , ocrotirea drepturilor persoanelor si satisfacerea cerintelor acestora , mentinerea ordinii publice. Daca uneori , in indeplinirea acestor sarcini , Administratia lezeaza drepturile sau interesele persoanelor, acestea pot formula o reclamatie , o contestasie juridica , rezolvata in mod contencios de catre organele componente.

Ramurile contenciosului administrativ
S-a considerat contenciosul administrativ ca fiind alcatuit din patru ramuri: contenciosul de plina jurisdictie , de anulare ,de interpretare si de represiune . Aceasta diviziune devenita clasica datorita jurisprudentei Consiliului de Stat din Franta a fost adoptata in multe din statele europene , desi ea nu corespunde , in total sistemului consacrat aceste state.

Exista un contencios obiectiv atunci cand situatia contenciosului este determinata de o problema de drept obiectiv si un contencios si un contencios subiectiv atunci cand se pune in cauza existenta si intinderea unor drepturi subiective ale reclamantului.In contenciosul de anulare , instanta judecatoreasca pronunta anularea actului administrativ ilegal ,daca constata neconcordanta actului administrativ cu starea de legalitate.

Daca actul administrativ ilegal a produs daune, acestea pot fi cerute la o alta instanta si uneori cu alti procedura, instanta judecand, in fond, atat din punct de vedere al dreptului cat pi al faptelor.

In contenciosul de plina jurisdictie, competenta judecatorilor este mai mare si to decizia lor nu se limiteaza numai la anularea unui act ilegal, ci pot dispune pi alte masuri precum: recunoasteri de drepturi subiective, restituiri, reintegrari, despagubiri pi chiar eventual modificarea unui act administrativ.

Aceasta competenta mai larga a judecatorilor este recunoscuta atunci cand sunt chemati sa solutioneze o problema de drept subiectiv, si cand in constatarea facuta, se recunoaste reclamantului existenta unui asemenea drept. In acest mod, contenciosul subiectiv din punct de vedere al constatarii, este, in general, si un contencios de plina jurisdictie din punct de vedere al deciziei.