Notiunea si evolutia teoriei de contract administrativ

Notiunea si evolutia teoriei de contract administrativ


Contractele administrative sunt contractele incheiate pe baza acordului de vointa ce intervine , de regula , intre o autoritate a administratiei publice sau un subiect autorizat de ea si un particular , supuse regimului de drept administrativ.

In general , contractul e acordul de vointe generator de efecte juridice , apartinand partilor , dar se poate incheia si intre 2 autoritati administrative sau o autoritate administrativa si particular .
In functie de obiectul lor , contractele se impart in :
-    Contracte administrative
-    Contracte de drept privat ( comun )

Teoria contratcelor administrative s-a nascut si dezvoltat in Franta .
In cadrul teoriei generale a contractelor s-a impus categoria contractelor administrative  Ca o categorie aparte , ceea ce a facut ca astazi , existenta acestui gen de contracte sa nu mai poata fi pusa la indoiala , fiind confirmata legislativ , jurisprudential si doctrinar .

Odata ce s-a lamurit ca contractele administrative reprezinta o realitate urmeaza intrebarea : Care sunt criteriile dupa care se pot distinge contractele administrative  de contractele de drept privat ?

Literatura juridica a incercat sa stabileasca care sunt criteriile dupa care s-ar putea face o astfel de distinctie ; pornind de la realitatea cunoscuta ca contractele administrative sunt incheiate in virtutea exercitiului puterii publice , au ca obiect dominant administrativ , un serviciu public sau interesul public .

Autorii francezi au cautat sa identifice o serie de criterii comune acestui tip de contracte , determinand regimul juridic aplicabil si stabilind natura juridica a contractelor .

Natura juridica a contractelor administrative – regimul juridic administrative la care e supus are drept sursa legea si jurisprudenta administrativa sau , in alta opinie , regulile aplicabile contractelor administrative legate de trasaturile specifice si de competenta jurisdictiei administrative .

Aceste criterii , stabilite de doctrina si jurisprudenta ca fiind organice sau materiale se presupun a fi intrunite cumulative. Plecand de la reglementarea nationala a contractelor administrative si de la principii comunitare din dreptul european , legislatia franceza a incercat sa se adapteze lor , stabilind cadrul de dezvoltare a acestuui contract .Tratatul de la Roma nu facea referire la acest domeniu si abia prin Tratatul de la Maastricht s-a introdus aceasta notiune , intr-un cadru limitat , cu referire la cercetarea si dezvoltarea tehnologiei.

Directiva 2004/18 privind regulile de atribuire a contractelor de achizitii publice  , de lucrari , furnituri , servicii si Directiva 2004/17 privind regulile procedurii de achizitii publice in sectorul Apa , Energie , Transport si Servicii Postale au adus noi elemente si directii de dezvoltare in acest domeniu , dar si puncte de sprijin necesare literatruii de specialitate in caracterizarea contractelor administrative .