Teoriile contingentei

I.  Teoria contingentei apare ca element de noutate in ceea ce priveste psihosociologia conducerii in anii 60, luand nastere din corelarea celor doua tipuri de teorii ce au precedat-o, teoriile personologice pe de o parte si cele situationale pe de alta parte.

Ideile care stau la baza acestei teorii, si a celor care au emers din aceasta sunt formulate insa mult mai devreme intr-un studiu publicat de Cecil A. Gibb. in studiul sau, Gibb interpreteaza conducerea ca pe un raport dinamic intre personalitatea liderului si variabilele situationale. Printre principiile esentiale ale conducerii Gibb enumera : 1. conducerea este intotdeauna relativa la situatie ; 2. accesul unui individ la rolul de sef depinde de scopul grupului si de capacitatea pe care acest individ o are de a ajunge sa-l atinga ; 3. conducerea interactiunea sociala.

Toate cele 3 teorii ale conducerii pe care le vom aborda in aceasta lucrare pornesc si imbina in acelasi timp urmatoarele idei generale:

1 ) necesitatea de inovatie in interpretarea conducerii, conducerea fiind vazuta ca un fenomen ce depinde in mod egal atat de parametrul uman ( constand in potentialul creativ al liderului ) cat si de parametrul situational ( loc, timp, mediu, complexitatea problemei de rezolvat etc ),
2) interdependenta dintre leader si situatie, conlucrarea dintre trasaturile comportamentale ale conducatorului, abilitatile si pregatirea sa, alaturi de particularitatile situatiei,
3) modificarea variabilelor implicate in procesul de conducere, liderului si situatiei de rezolvat alaturandu-se si subordonatii, membrii ai grupului si abilitatile acestora,

Din perspectiva istorica teoria contingentei, sau pilonii acesteia au fost teoretizati de mai multi cercetatori: Cecil A. Gibb – 1947, L. Carter – 1950, Irvin Knickerbocker – 1963, F. E. Fiedler – 1967; 1971, P. Hersey si P. K. N. Blanchard – 1969, Victor Vroom si Phillip Yellton – 1973, Victor Vroom si P. Jago – 1988.

In aceasta lucrare ne vom rezuma doar la a prezenta cele mai importante opinii privitoare la teoria contingentei, in ordinea emergentei acestora.