REFERAT AGRICULTURA: ROLUL INGRASEMINTELOR CHIMICE IN AGRICULTURA

Incarcat la data: 03 Septembrie 2008

Autor: Iulia Andreea

Pret: 50 credite

2 (1 review)
Rolul ingrasamintelor chimice in agricultura In agricultura biologica, conceptului de ingrasamant se prefera cel de fertilizare, deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atat nutritia directa a plantelor, asa cum se practica in agricultura conventionala, cat imbogatirea terenului. Prin intermediul procesului de umectare a terenului si prin activitatea populatiei microbiene se asigura in agricultura biologica intreaga gama de elemente nutritive necesare hranirii plantelor si se reduc riscurile poluarii apelor de adancime. Datorita solubilitatii crescute a ingrasamintelor chimice de sinteza, se asigura o crestere rapida a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite. Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizari a ingrasamintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spalare a principiilor nutritive din si de pe sol de catre apele de irigatie sau ploi si infiltrarea acestora in apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apa. Un alt fenomen, produs din cauza utilizarii ingrasamintelor chimice in exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferarii parazitilor pe animale si vegetale, cum ar fi: afidele, paianjenul rosu, Oidium Tuckeri si Botrytis, a caror dezvoltare este accentuata la culturile ingrasate excesiv cu azot. Din aceste motive in agricultura biologica se prefera utilizarea ingrasamintelor organice sau minerale in care elemntele nutritive, greu solubile sunt mobilizate cu ajutorul microorganismelor din sol. Obtinerea compostului Principalele surse de imbogatire a terenului, utilizate in agricultura biologica, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriste, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate in urma curatatului pomilor etc.), combinate intr-o proportie adecvata cu ingrasaminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur. Incorporarea in sol a materialului obtinut se efectueaza in timpul lucrarilor de pregatire a terenurilor prin intermediul araturii la 25-30 cm. Aceasta practica este mai putin costisitoare pentru reintegrarea substantei organice si refacerea fertilitatii naturale a solulu, pentru ca prin stimularea activitatii microflorei se restituie, prin descompunere, o parte semnificativa de elemente nutritive altfel pierdute. Obtinerea compostului este baza principala a fertilizarii terenului. Se poate obtine compost dintr-un asternut permanent pentru animale, utilizand atat partea solida a dejectiilor animal, cat si urina. Se poate composta orice material organic nepoluant, prezent in ferma: balegar de la bovine (cel mai bun), ovine, cabaline, gunoi de pasare, resturi vegetale, ca: paie, fan, ierburi (inainte de formarea semintelor), resturi de la curatatul pomilor, coarde de vita de vie, fire de lana, fulgi de gaina, cenusa de lemn, resturi de fructe si legume. Pentru a obtine un compost de calitate nu este suficienta utilizarea dezordonata, fara nici un criteriu, a oricarui material de natura organica, ci dirijarea procesului de compostare, in functie de dimensiunea, umiditatea, structura si compozitia materialelor reziduale, astfel incat acestea sa fie rapid si eficient disponibile microorganismelor, constituind un substrat ideal si bogat in nutrienti pentru dezvoltarea lor. Din cele enumerate, rezulta importanta fundamentala a raportului dintre continutul in carbohidrati (mai exact, in carbon) si cel de proteine (mai exact, in azot), existent in materialele utilizate pentru compostare. Conditiile optime pentru activitatea microorganismelor sunt asigurate cand acest raport este cuprins intre 25 si 30. Cand materialul folosit pentru compostare este mai bogat in carbohidrati si derivatii lor, microorganismele intampina dificultati majore in descompunerea reziduurilor organice si va fi deci necesara o perioada de timp mai mare pentru maturizarea compostului, care va fi, in acest caz, mai sarac in humus. Cand materialul utilizat este foarte bogat in proteine si in derivatele lor, are loc o pierdere excesiva de azot, mai ales sub forma de amoniac. MOD DE LUCRU Pentru a obtine un compost de buna calitate este necesara utilizarea unui amestec de materiale bogate in carbon ( paie, rumegus, turba, carton, frunze de tei, de fag si de stejar etc.) cu unele care cu un continut crescut de azot (resturi de legume, sange uscat, gunoi de grajd etc.), astfel incat sa se asigure o buna permeabilitate. Ca in orice proces biologic, in obtinerea compostului o importanta deosebita trebuie sa se acorde gradului de umiditate a amestecului. Materialele excesiv de uscate (coji, scoarte, paie, carton etc.) intarzie activitatea microorganismelor, in timp ce excesul de umiditate, impiedica circulatia aerului, favorizand aparitia proceselor de putrefactie. Pentru a evita aceste fenomene nedorite, se recomanda reducerea umiditatii aerului si a materialelor bogate in apa si invers, vor fi umectate materialele foarte uscate. In alte cazuri, este suficienta amestecarea materialelor foarte uscate cu cele excesiv de umede. O metoda foarte simpla de verificare a umiditatii unui amestec este asa-zisa "proba a pumnului", care consta in comprimarea in mana a unei cantitati mici de compost. Daca prin comprimare se obtin cateva picaturi de apa, materialul poate fi compostat fara probleme; absenta apei sau apa in abundenta semnaleaza excesul de uscaciune sau, respectiv, de umiditate, care trebuie corectat. Un rol important il detine buna aerare de la sfarsitul procesului de compostare. Aerarea depinde atat de continutul in apa al structurii, cat si de structura, dimensiunea materialelor folosite. In acest caz, este necesara amestecarea atenta a materialelor cu dimensiuni si structuri diverse, pentru a asigura o porozitate optima. In cazul unui amestec de dimensiuni mari, o aerare buna poate fi asigurata prin folosirea unor tuburi foarte groase de drenaj, plasate vertical, la distanta de circa 1 m si jumatate, in centrul amestecului. In acelasi scop, se pot utiliza pari de lemn, fixati in pamant, care vor fi scosi dupa formarea amestecului, lasand canale pentru trecerea aerului. Compostarea se mai poate realiza in silozuri, pe platforme traditionale sau pe sectiuni amenajate in aer liber. PLATFORMA SI STRATURILE Platforma reprezinta cea mai practica structura folosita la obtinerea compostului, nefiind necesara nici o constructie speciala, materialul compostat depozitandu-se direct pe pamant sub forma de piramida. Fata de compostarea in siloz, platforma necesita mai mult spatiu, dar procesul de fermentatie este cel obisnuit si eficient, deoarece adaugarea de material proaspat se face lateral, fara a se perturba procesul de descompunere. Odata adunat materialul suficient pentru realizarea unei platforme, se poate initia stratificarea acestuia, executand o atenta amestecare a diferitelor substante. Primul strat se constituie dintr-un material mai grosier (ramuri si alte materiale reziduale, rezultate in urma curatatului pomilor) care va avea rolul unui gratar natural pentru scurgerea apei in exces. Apoi, urmeaza un strat de material mai fin si un strat de pamant bine umectat care la adaugarea gunoiului de grajd si de compost maturizat asigura amestecului o incarcatura microbiana necesara procesului. Se continua in aceasta ordine, alternand straturile de material organic (pamant amestecat cu substante animale si vegetale bine umectate) cu gunoiul de grajd si compostul bine maturat, ajungandu-se la inaltimea dorita , dupa care platforma se acopera cu paie, fan si cu un strat de circa 5 cm de argila fina. Durata procesului de compostare depinde de clima, de materialele utilizate si de aranjarea corecta a platformei. In general, sunt necesare cca 6 luni. Compostul este considerat matur atunci cand s-a transformat intr-un amestec de pamant sfaramicios, de culoare bruna inchis, cu un miros placut, neintepator, fara insecte sau rame. Forma si dimensiunile platformei trebuie sa fie astfel incat sa favorizeze procesele de fermentatie aerobica care stau la baza procesului de compostre. In general, platforma nu depaseste 2 m de latime si 1,8-2 m inaltime. Lungimea se stabileste in functie de cantitatea de materiale de compostat. Amplasarea trebuie sa se faca intr-un loc umbros, direct pe pamant. In plus, in functie de cerinte, se adauga elemente nutritive in asa fel incat sa se corecteze eventualele carente ale solului.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT AGRICULTURA: ROLUL INGRASEMINTELOR CHIMICE IN AGRICULTURA". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook
Publicitate pe Studentie.ro ×