Adoptia

Adoptia este o institutie pe care, sub diferite denumiri si in diverse forme, o intalnim din cele mai vechi timpuri la aproape toate popoarele.                              

Dreptul roman a fost cel care i-a dat o forma juridica solida, nemaicunoscuta pana atunci, dar institutia exista poate cu mii de ani inainte. in dreptul hindus religios si traditional, de exemplu, ea a jucat intodeauna un rol de importanta majora.                      

Pentru a vedea modul de evolutie al adoptiei cu privire la ratiunile si la functiile sale, trebuie pornit de la constatarea ca, in decursul timpului, ratiunile pe care se intemeia adoptia au evoluat sensibil.                                     

Prima dintre acestea, care se intalneste din toate timpurile si la toate popoarele porneste din dorinta fireasca a celor care nu au avut copii sa-si asigure descendenta. Motivele unei adoptii pot fi sub acest aspect atat sentimentale cat si materiale.

O exprimare de o frumusete aparte a acestei idei poate fi gasita intr-un text al Codului Caragea: „Facerea de copii de suflet este dar spre mangaierea celor care n-au copii.” Nu se poate nega insa ca rolul ratiunilor afective este de multe ori dublat de considerente patrimoniale. Adoptia a fost intodeauna o institutie a famililor bogate, care cautau sa-si asigure continuitatea averii. Se poate spune chiar ca aceste ratiuni au fost adesea tot atat de puternice ca si cele afective.