Femeia musulmana

Scopul lucrarii
Obiectivul prezentei lucrari il reprezinta identificarea elementelor simbolice care ajuta la formarea simbolica a identitatii femeii musulmane aceasta reprezentand, la randul ei, o parte a identitatii unei tari.

Subiectul lucrarii il reprezinta femeia mulumana cum este prezentata in contextul cartii “Citind Lolita in Teheran”, de catre Azar Nafisi, dar si femeia musulmana in afara contextului literar. Cu ajutorul simbolurilor vom putea observa importanta identitatii nationale, identitate care constituie o resursa simbolica care este in mod activ si creativ construita de catre membrii societatii respective.

O sa incercam sa facem o analiza a vietii sociale din perspectiva femeii musulmane si a relatiei dintre genuri. Vom incerca sa descoperim simbolurile esentiale care “domina” viata acestor femei. O sa observam situatia femeii musulmane vazuta insasi prin ochii femeilor care traiesc aceste realitati, dar si prin ochii acelora din “afara”.

Concepte si definitii
Insa, inainte de a incepe analiza propriu-zisa trebuie sa ne familiarizam cu termenii de baza care ne ajuta sa ne incadram in atmosfera sociala pe care o analizam.

Pentru inceput, analizand identitatea femeii musulmane, trebuie intai sa intelegem notiunea de identitate. Problema identitatii a fost si este in continuare un subiect dezbatut. Vom prezenta pe scurt ce reprezinta identitatea din punct de vedere filosofic, psihologic si sociologic.

Dubar (2003) il desemneaza pe Parmenide ca fiind primul care a enuntat termenul de identitate (in sec. al V-lea i.Hr.). Formula „fiinta este, nefiinta nu este” a fost inteleasa ca afirmatia ca „identitatea fiintelor empirice”, oricare ar fi ele, este „ceea ce ramane identic in ciuda schimbarilor”. In opozitie cu acest curent se va dezvolta mai tarziu cel nominalist plecand de la ideile lui Heraclit.

Acesta scria ca „nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau”. Tot lui i se atribuie si formula „totul curge” (panta rhei). Acestea ar insemna ca totul este supus schimbarii, ca identitatea oricarei fiinte empirice depinde de epoca in care este ea pusa in discutie, de punctul de vedere adoptat.

Schechtman (1996) analizeaza „intrebarea de caracterizare” din filosofie. Raspunsul la aceasta intrebare este „perspectiva constituirii narative a sinelui”. „Identitatea persoanei este constituita din continutul naratiunii sale despre sine. Indivizii se constituie ca persoane prin crearea naratiunii despre sine”