Referat CIUPERCILE

Incarcat la data: 12 Octombrie 2007

Autor: Gogoasa Alexandru

Pret: 100 credite

4,1 (10 review-uri)
CIUPERCILE Ciupercile (REGNUL FUNGI) constituie un grup aparte, diferit de plante deoarece, spre deosebire de acestea din urm, el nu conine clorofil. Se hrnesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele. Nu au nici rdcin, nici tulpin, nici frunze i nici flori i se reproduc ntr-un mod specific. Exist peste 100.000 de specii de ciuperci. Oriunde n lume unde viaa este posibil, se gsesc ciuperci. Acestea triesc pe animale vii sau moarte, pe plante, n aer, pe sol i n ap, foarte multe dintre acestea fiind ns att de mici nct nu se pot observa cu ochiul liber. Din aceast cauz ciupercile se mpart n ciuperci superioare (bureii) i ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lng aceast mprire, ciupercile se grupeaz n patru clase: Arhimicete-ciuperci microscopice i parazite Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite Bazidomicete-ciuperci superioare 1.Arhimicetele In aceasta clasa se gasesc ciupercile cele mai primitive si mai simple, lipsite de miceliu. Au aparatul alcatuit dintr-un gimnoplast sau plasmodiu. Sunt ciuperci endoparazite. Se inmultesc prin zoospori sau spori imobili, care provin din transformarea intregii celule. Inmultirea sexuata se face prin izogamie.Din aceasta clasa fac parte ciupercile care produc insemnate pagube culturilor de cartof, varza, plante furajere etc. 2.Zigometice Cuprinde ciuperci care au talul unicelular, polinucleat, simplu sau ramificat, in care caz se numeste sifonoplast. Cele mai multe si in acelasi timp cele mai daunatoare, sunt endoparazite. Unele Ficomicete sunt saprofite. Inmultirea asexuata se face prin spori la cele inferioare sau prin conidii, care in realitate sunt zoospori caduci. 3.Ascomicetele Se caracterizeaza printr-un aparat vegetativ bine dezvoltat. Majoritatea ciupercilor din aceasta clasa au un tal filamentos, miceliu fiind alcatuit din hife pluricelulare, adeseori ramificate, izolate sau anastomozate. Inmultirea asexuata se face prin diferite feluri de spori: conidii, picnospori, etc. Ciupercile sunt organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare, microscopice sau macroscopice. Corpul este alctuit din celule multinucleate, numite hife, care formeaz un miceliu. De asemenea, ele prezint un perete celular de natur chitinoas, sau (rar) celuzoic, n citoplasm existnd glicogen i picturi de ulei. Ciupercile nu au clorofil, din aceasta rezultnd o nutriie heterotrof, fie saprofit, fie parazit. Alcatuirea Ciupercile se mpart, dup cum am mai spus, n ciuperci superioare i ciuperci inferioare. Mntarca (numit hrib sau pitarc)- Boletus edulis este o ciuperc superioar tipic. Este alctuit dintr-un picior i o plrie crnoas. Sub aceast plrie, lamele roz sau nchise la culoare sunt dispuse n raze. Piciorul i plria constituie un ntreg, carpoforul, care este partea vizibil a ciupercii. n afar de acesta, ciuperca desfoar sub pmnt o reea de filamente subiri i fragile-miceliul. Miceliul joac rolul unei rdcini: extrage din sol i din resturi vegetale apa i alimentele de care ciuperca are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, nite structuri delicate cu perei subiri, care conin protoplasm. Hifele cresc foarte repede n lemn, sol sau n orice suprafa care asigur hrana ciupercilor. Ciupercile inferioare sunt foarte diferite. Ele nu au carpofor, ci se compun numai din miceliu. Cele mai cunoscute sunt ciupercile de mucegai, care se dezvolt pe mncare, i drojdia de bere, folosit la fabricarea berii sau a pinii. Hranirea Deoarece ciupercile nu au clorofil n componena lor, ele nu i pot produce propria hran. Din aceast cauz ele se hrnesc cu ceea ce se numete hran organic, adic hran ce a fost preparat n prealabil de o plant sau un animal viu. Ciupercile folosesc enzime pentru a transforma hrana ntr-un lichid. Nutrienii lichizi sunt apoi absorbii n ciuperc i folosii pentru a furniza energie. Cipercile saprofite sunt cele care triesc pe plante i animale moarte. Ciupercile parazite sunt cele care se hranesc folosind plante sau animale vii, ca Plasmopara viticola, care atac via. Reproducere Buretele de cmp este un bun exempu pentru nelegerea reproducerii ciupercilor superioare, sau bazidomicete. Ciupercile prezint alternana de generaii: gametofitic i sporofitic, din care predomin faza diploid, adic generaia sporofitic. Carpoforul ciupercilor(piciorul i plria) constituie un fel de fruct; lamelele plriei produc nenumrate celule microscopice, sporii, granule foarte fine, invizibile pentru ochiul liber. Aceti spori se desprind de plrie, cad pe sol, germineaz i produc un nou miceliu. Acesta crete puin cte puin; se asociaz cu un alt miceliu i formeaz un nou carpofor, adic o nou ciuperc. Miceliul ciupercilor poate tri i se poate dezvolta timp ndelungat, atingnd uneori o mrime exagerat. Ciupercile inferioare, care nu au carpofor, i au sporii direct pe miceliu. Ciupercile au forme variate. Unele, cum sunt mntrcile, nu au lamele sub plrie, ci pe o suprafa care seamn cu un burete, alctuit din tuburi minuscule. Extremitatea acestor tuburi prezint mici orificii, numite pori; n aceste orificii se formeaz sporii necesari pentru reproducere. Zbrciogii au form foarte special; o plrie de form ciudat, ciuruit de alveole. Dac unele ciuperci, cum sunt mntrcile sunt delicioase la consum, altele sunt veninoase i toxice- ca muscaria (Amanita muscaria)- sau chiar mortale, cum este ciuperca alb(Amanita phalloides). Importan Multe ciuperci au un rol benefic n natur. Pentru a se dezvolta, ele absorb substanele nutritive din frunzele moarte i resturile lemnoase adunate pe sol; astfel, ele contribuie la descompunerea i dezagregarea acestor elemente vegetale care, fr aciunea ciupercilor, ar acoperi rapid pdurile. Alte specii (hribi, amanite sau vinecioare) formeaz micorize, pe rdcinile arborilor din pduri (pini, stejari, castani). Datorit acestora, arborii absorb mai uor substanele necesare pentru cretere i, n schimb, ciupercile beneficiaz de adpost i de hran. Dimpotriv, alte ciuperci sunt duntoare: ele sunt parazite. Este cazul manei sau tciunelui, tipuri inferioare de ciuperci care pot distruge cmpuri ntregi de gru sau porumb. Alte ciuperci paraziteaz omul, producnd maladii numite micoze. Studiul ciupercilor este numit micologie, iar astzi exist micologiti n toate marile universiti. Ciupercile sunt crescute pe jeleu transparent, iar creterea i viaa sunt studiate. Dintr-o astfel de cultur, de Penicillium, obinuita ciuperc verde care crete pe fructe i pe gem, a fost descoperit penicilina. Penicilina este un medicament ce face parte din descoperirile secolului XX, dar oamenii s-au folosit de ciuperci din timpuri strvechi pentru a face buturi alcoolice i brnz. Vechiul Testament menioneaz pine crescut, adic pine creia i s-a adugat drojdie de bere pentru a crete. n industria berii i a vinului, alte ciuperci produc enzime care sparg zahrul n alcool, proces numit fermentare. Ciupercile haluginogene Sub influena acestui drog: Apar halucinaii, cltorii mintale. Informaii de baz: Exist dou tipuri de ciuperci halucinogene slbatice n Marea Britanie. "Palaria libertatii" este mic i maron cu o proeminen mai nchis la culoare n vrf. Are un picior lung, cu un mic gulera la nivelul plriei. "Agarul zburator" este o ciuperca frumoasa , cu palaria roie cu pete albe (ca acelea pe care le ntlnim in cartile ilustrate cu poveti pentru copii). Cum sunt consumate: "Palaria libertatii" pot fi mncate crude sau uscate (20-30 fiind doza ntreag), infuzate ori gtite. "Agarul zburator" este de obicei gtit sau consumat uscat (1-3 plrii pentru o doza). Efecte i riscuri: Efectele ciupercilor halucinogene sunt similare LSD-ului, dar "cltoriile" pot fi mai intense. Consumate n cantiti mici pot genera o stare de bine, mrirea pupilelor i a ritmului cardiac. Dozele mari produc halucinaii. Dac consumatorul nu este experimentat sau este anxios ori nemulumit, cltoriile mintale pot fi extrem de neplcute, caracterizate prin fric intens putand evolua in timp ctre un episod psihotic. Ambele tipuri de ciuperci pot produce ameeal, dureri de stomac i senzaie de vom. Exist multe tipuri de ciuperci mai ales cu palaria de culoare rosie ca si "Agarul zburator", care sunt asemntoare cu ciupercile halucinogene, dar care sunt otrvitoare. Diferenierea ntre ciupercile halucinogene i cele otrvitoare este dificil de realizat. Dac nu culegi ciuperca potrivit poi s te otrveti, iar consecinele pot fi fatale. Consumat n cantitate mare "Agarul zburator" poate fi la rndul ei otrvitoare. tiai c: Ciupercile halucinogene, ca i LSD, folosite prea des nu mai au efect halucinogen. Specfic pentru acest tip de substante chimice este instalarea rapida a tolerantei astfel ca nici macar la doze foarte mari nu mai apare efectul dorit. Trebuie sa treaca un interval de timp, in care persona sa nu mai consume deloc aceste droguri si de abia dupa aceea pot experimenta din nou efectele lor halucinogene. CIUPERCI COMESTIBILE Boletus edulis - Hribi,mnatarci Palaria este de culoare castanie-bruna, bombata, sferica la nceput, himisferica, apoi devine ntinsa.Tuburile sporifere sunt simple, albicioase, apoi galbene, verzui. Porii de aceeasi culoare au tuburile sporifere, sunt ciurculari. Piciorul e umflat la baza, are culoare brun deschis, ornamentat cu o retea sub palarie. Carnea este alba, tare, cu gust si miros placut. Creste pe sol, primavara, vara, toamna, izolata sau n grupuri, n paduri de foioase si de conifere, n luminisuri. Este comestibila, foarte buna. Pentru a nu fi confundata cu alte specii mai putin apreciate, sau necomestibile, se recomanda sa nu se recolteze exemplare prea tinere (mici). Boletus rufus - chitarca, chitarcuta, mnatarca rosie Palaria are culoare portocalie sau brun-rosiatica, este sferica, hemisferica, apoi ntinsa, foarte carnoasa, putin vscoasa pe timp umed. Tuburile sporifere sunt albe, albicioase sau cenusii, lungi. Porii sunt la nceput albi, apoi cenusii-bruni, si mici, circulari. Piciorul e cilindric, usor ngustat sub palarie, albicios sau cenusiu, se pateaza n verde la atingere si este prevazut cu solzi negriciosi. Carnea este alba dar devine cenusie-rosiatica, albastra- verzuie sau negricioasa n contact cu aerul; are gust si miros placut. Sporii sunt galbeni, ocraceii n masa, fusiformi, netezi, gutulati. Creste izolat sau n grupuri, n paduri de foioase, mai ales pe unde cresc salcii, plopi si mesteceni, n luminisuri, vara si toamna. Este comestibila. Boletus aereus - Hribul pucios Palaria globuroasa este groasa, hemisferica, bombata, la maturitate ntinsa, de culoare brun nchis, pe margine prezinta solzisori fibrilosi si cazatori. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene sau galbene-verzui, lungi. Porii de aceeasi culoare cu tuburile sporifere sunt circulari. Piciorul bulbos, ngrosat spre baza are culoarea brun deschis spre brun. Tuburile sporifere sunt albicioase, apoi galbene-verziu. Carnea este alba, tare cu gust placut. Creste pe sol n paduri si n liziere, vara si toamna n special. Este foarte buna. Cantharellus cibarius - Galbiori, bureti galbeni Palaria n stadiul tnar este boltita, ca o emisfera, cu marginile aproape regulate, rasucite n jos, iar la maturitate se aseamana cu o plnie cu marginile ncretite, lobate sau ondulate regulat. Culoarea se aseamana cu aceea a galbenusului de ou. Piciorul este plin, continundu-se cu palaria fara o limita definitiva. Carnea galbiorilor este alba n interior, galbena-aurie spre exterior, are un miros si un gust placut.Aparatul fructifer al galbiorilor este carnos sau fibrocarnos. Este una dintre ciupercile mult apreciate si rareori e atacata de daunatori. Galbiorii cresc n grupuri, prin paduri umbroase si umede de rasinoase si de foioase (mesteacan, fag). Russula virescens - Vinetica pestrita Palaria este hemisferica, convexa-plana si adncita la centru. Suprafata palariei are culoarea cenusie-verzuie, galben verzuie, cuticula usor separabila de carne, uscata si se crapa usor. Lamelele albe sau albe cu nuante galbui sunt libere. Piciorul este nalt, gros, alb sau alb cu nuante cenusii, plin buretos, cilindric. Carnea acestei ciuperci este alba, tare si sfaramicioasa. Are miros placut de miez de nuca. Creste n padurile de foioase si prin crnguri, ncepnd din iunie si pna n octombrie. Este comestibila, foarte buna. Armillaria mellea - Ghebe sau opintici Palaria este putin carnoasa si boltita n tinerete, iar la maturitate convexa, aproape plana, cu mici solzisori bruni, asezati n cercuri. Piciorul e lung mai gros la baza si mai subtire catre palarie. Pe picior la o mica distanta de palarie se afla un inel cu marginile rasfrnte n jos. Carnea este alba ,frageda, cu gust si miros placut. Lamelele sunt fine, de culoare alba sau galbuie pe care se gasesc porii ciupercii. Este o ciuperca comuna, des ntlnita pe cioatele de stejar, fag si brad sau pe resturi lemnoase. Ghebele apar toamna n tufe mari formate din mai multe exemplare. Este comestibila. Morchella esculenta - Zbrciog Palaria are forma ovoida sau conica, de culoare brun- deschis, galbuie-ocracee.Suprafata palariei este prevazuta cu numeroase alveole sinoase, neregulate. Regiunea himeniala este individualizata n adnciturile alveolare de la suprafata palariei. Palaria are forma de caciula, goala n interior si concrescuta cu piciorul. Piciorul alb e cilindric, bine dezvoltat si gol n interior. Carnea e frageda, cu miros si gust placut. Apare primavara de timpuriu, prin aprilie sau mai, n special n paduri de foioase sau pe locuri nisipoase, n lunci etc.Este comestibila, foarte buna. Morchella conica - Zbarciogul tuguiat Palaria se apropie de forma conului, tot n forma de caciula, de culoare brun nchisa, cu nuante brun-galbui. Suprafata prezinta alveole profunde si nguste. Marginile sunt neregulate si concrescute cu piciorul. Piciorul ca si caciula (palaria) sunt goale n interior. Piciorul este cilindric, putin ngrosat spre baza, de culoare alb-galbui. Creste n paduri de foioase si conifere, primavara (aprilie- mai). Lepiota rhacodes Palaria este sferica sau ovoida la nceput, apoi ntinsa, nu este mamelonata, de culoare brun-cenusie, sau ocrace, acoperita cu solzi bruni poligonali, grosi, n centrul palariei este bruna, neteda. Lamelele sunt albe, patate cu rosu la maturitate, largi, libere, ndepartate de picior. Piciorul este cilindric, bulbos la baza, de culoare cenusiu-brun. Inelul este alb-cenusiu, apoi brun rosiatic, mobil, membranos, paros la margime. Carnea este alba, se nroseste n contact cu aerul(cnd se rupe), are miros si gust placut. Creste pe sol, izolat sau n grupuri, n paduri de conifere si de foioase, n gradini, locuri cultivate,vara si toamna. Este comestibila, fara picior. Lepiota clypeolaria Palaria este la nceput ovoida, apoi ntinsa, mamelonata n centru, matasoasa, acoperita cu numeroase scvame, dispuse concentric, culoarea brun-roscat sau galbuie, bruna si neteda n regiunea mamelonata. Lamelele sunt libere, albe sau albe-galbui. Piciorul este lung, cilindric, mai gros spre baza, culoare alba cenusie, cu scvame sub inel. Inelul se poate misca sub picior. Carnea este alba, cu miros si gust de fructe. Creste pe sol n paduri. Este comestibila. Clavaria flava - Creasta cocosului Aceasta ciuperca are corpul fructifer n forma de trunchi albicios cu numeroase ramuri galbene-aurii, comprimate si striate n lungime, fragile, care se ramifica la rndul lor n ramuri subtiri acoperite de stratul himenial. Carnea este alba. Creste n padurile de foioase si conifere toamna. Este comestibila. E o ciuperca voluminoasa de 10-12 cm n diametru si 7-15 cm n naltime, cu piciorul (ca un trunchi) alb, apoi galbui, carnos, tare, cu ramuri foarte bogat ramificate, cilindrici, drepte sau ndoite, carnoase, fragile, galbui, care se divid n ramuri mai mici, asemanator unor corali. Creste izolata n paduri de foioase sau conifere, vara si toamna. Comestibila mai ales n stadiu tnar. La batrnete devine indigesta. Psalliota arvensis - Ciuperca de cmp Palaria este ca un ou la nceput, devine apoi ca un clopot, iar la maturitate convex-plana. Suprafata palariei este alba, matasoasa, cu aspect fainos. La maturitate este neteda si uneori valurata. Lamelele sunt albe, apoi devin alb-rosii. Piciorul este nalt, cilindric, ngrosat spre baza, alb si gol n interior, este prevazut cu uninel lat. Creste pe cmp, n gradini si fnete, vara si toamna. Este comestibila si foarte buna. Amanita caesarea - Craite, ronite, burete domnesc n stadiu tnar, aceasta ciuperca e ovoida, de culoare alba, avnd aspectul unui ou. Palaria e portocalie sau galben-aurie, neteda, lucioasa, carnoasa, sferica la nceput, henmisferica, apoi ntinsa cu marginea fin striata. Lamelele sunt galbene. Piciorul e nvelit la baza ntr-o volva (ca un manson) dezvoltata, alba. Culoarea piciorului e galbena. Inelul este galben, striat, lasat n jos. Carnea este alba, galbena au cuticula palariei si piciorului, cu miros si gust foarte placut. Este una dintre cele mai pretuite ciuperci si creste prin paduri de foioase, pe cmpii si n lungul drumurilor n regiunile mai calduroase, n iulie si august. Este comestibila, foarte buna. CIUPERCI NECOMESTIBILE Amanita muscaria - Buretele pestrit, muscarita Palaria este globuloasa n tinerete, apoi ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plana. Culoarea palariei este rosie cu scvame albe, ce se iau usor cu unghia. Piciorul este alb, bulbos la baza, nconjurat de volva n forma de solz. n stadiul tnar volva este puternic dezvoltata. Piciorul la partea superiora prezinta un inel bine vizibil. Carnea este alba, devenind roscata sub cuticula ce acopera palaria. Lamele sunt albe. Aceasta ciuperca este toxica, dar nu la fel de periculoasa ca Amanita phalloides, Amanita verna, Amanita virosa, Amanita citrina si Amanita pantherina. Creste n luminisuri de paduri de conifere si de foioase. Semnele intoxicatiei la muscarita apar dupa cteva ore si se manifesta prin greata, ameteala, pierderea cunostintei, un fel de betie, uneori cu delir furios. Amanita phalloides - Buretele viperei Palaria este carnoasa, la nceput aproape sferica, apoi dreapta. Are culoarea verzuie sau maslinie. Pe suprafata, palaria are niste dungi fine care pleaca din centru spre marginea palariei. Carnea este alba, cu miros urt mai ales la ciupercile batrne. Lamelele sunt colorate alb-galbui. Exista si varietati cu palaria bruna, galbena sau chiar alba. Piciorul este nalt, carnos, de culoare alba, cu volva dezvoltata si cu inel alb. Creste prin padurile de rasinoase si foioase, prin tufisuri, din iunie si pna n octombrie. Este ciuperca cea mai toxica dintre Amanite. Simptomele intoxicatiei la aceasta ciuperca apar trziu (dupa 10-12 ore). Amanita verna - Buretele primavaratic Aceasta ciuperca are palaria alba si creste prin padurile de rasinoase si foioase, din mai pana n august. Este o ciuperca foarte toxica. Amanita pantherina - Buretele panterei Palaria este n forma de clopot, apoi semisferica si n cele din urma plana, cu adncituri la mijloc. Suprafata palariei este de culoare brun-deschis sau brun-cenusiu, lipicioasa pe timp umed, prezinta solzi albi, fainosi si concentrici. Lamelele albe si libere sunt ngustate spre picior. Piciorul este nalt de 6-11 cm si gros de 1-2 cm, este plin, cilindric, ngrosat la baza, unde prezinta o volva alba, dubla si groasa care este vizibila la ciupercile tinere. Inelul este alb si usor ncretit. Carnea este frageda, subtire si alba, nu are miros si gust. Creste n padurile de foioase si rasinoase din iulie si pna n octombrie. Este o ciuperca foarte toxica. Boletus satanas - Hrib tiganesc, buretele dracului Palaria are 10-15 cm diametru, de culoare alb-cenusie, apoi ruginie palid sau putin verzui. Piciorul este ovoid, cu o retea rosie ca sngele n partea de sus. Carnea este alba sau alb-galbuie. Creste vara prin pasuni, tufisuri si n poienile din padure. Aceasta ciuperca este foarte toxica. Tricholoma tigrinum Este o ciuperca mare (8-20 cm), cu palaria tipica de culoarea tigrului. Lamelele sunt lungi, cu reflexe verzui. Aceasta ciuperca provoaca tulburari violente gastro-intestinale. Este necomestibila. RECUNOASTEREA CIUPERCILOR Recunoasterea ciupercilor este cea mai dificila operatie si din aceasta cauza, recunoasterea sigura se face numai tinnd seama n primul rnd de caracterele botanice si anume forma aparatului fructifer si a partilor componenete: talie, aspect, palarie, picior, suprafata palariei, lamele sau tuburi etc., luate n complexitatea lor si nu dupa celelalte caractere, care pot duce la confuzii cu urmari grave. Forma ciupercilor(talie,aspect) este un caracter ce se refera mai mult la aparatul fructifer. Acesta prezinta o forma proprie pentru fiecare specie de ciuperca. Aparatul fructifer poate avea forme diferite: de sfera, de ou, de clopot etc. Forma cea mai des ntlnita n stadiul de maturitate la ciupercile superioare, de altfel comuna la cele mai multe ciuperci, este cea de umbrela. Aceeasi ciuperca, pna la stadiul de maturitate, trece printr-o serie de forme: astfel, n tinerete este ca un ou, apoi ca o maciuca, ca un clopot, iar la maturitate ajunge la forma unei umbrele. Palaria poate fi dreapta, mai mult sau mai putin boltita, lund forma unei plnii n dreptul piciorului sau a unei ridicaturi(gheba). Marginea palariei poate fi dreapta cu fire fine(dungi). Partea superioara a palariei este acoperita de o membrana numita peridium, care poate fi neteda, lucioasa, mata, umeda, cleioasa, uscata, cu circomvolutiuni sau linii, catifelata, acoperita cu solzi sau tepi. Se poate desprinde de tesuturile (false) care opera palaria sau nu. La unele ciuperci, aparatul fructifer este acoperit de un nvelis n tinerete, care odata cu dezvoltarea ciupercii, se rupe de jur mprejurul palariei si ramne sub forma unui inel n partea superioara a piciorului. Inelul poate fi fix sau mobil pe piciorul ciupercii si se gaseste cam la mijlocul piciorului, sau la jumatatea lui superioara. Forma inelului constituie de asemenea, un caracter de indentificare a ciupercilor care-l poarta. La unele ciuperci, corpul fructifer este acoperit de doua nvelisuri n tinerete, prin dezvoltarea piciorului si a palariei, nvelisul exterior se rupe. Partea inferioara a piciorului a ramas nvelita ntr-un manson, ca ntr-o teaca. Aceasta teaca se numeste volva. Cele mai multe ciuperci necomestibile prezinta volva (buretele viperii, buretele panterei, buretele de lamie etc.), totusi sunt si ciuperci comestibile cu volva(craitele sau buretele domnesc). Alte ciuperci sunt acoperite cu o membrana fina, denumita cortina. Ciupercile se identifica si dupa forma si alcatuirea partii inferioare a palariei. Din acest punct de vedere, ciupercile cu palarie se mpart n: ciuperci cu lamele, cu tuburi sau cu tepi. Piciorul ciupercilor este de asemenea un criteriu de identificare: acesta poate fi central (n palarie), excentric sau lateral (situat la marginea palariei). naltimea piciorului variaza de la o specie la alta si chiar la aceeasi specie. Este scurt n tinerete si se nalta odata cu cresterea ciupercii. Piciorul poate fi cilindric, ngrosat n partea inferioara, subtiat spre palarie sau spre baza.n interior, piciorul poate fi plin sau gol, la exterior este neted acoperit cu o retea regulata de fire fine. Forma, dimensiunile si culoarea sporilor sunt caractere de care trebuie sa se tina seama, deoarece prezinta o importanta deosebita n determinarea ciupercilor. ntruct sporii nu se vad cu ochiul liber, ci numai la microscop, recunoasterea ciupercilor dupa aceste caractere poate fi realizata numai in laborator. n afara de caracterele botanice, la recunoasterea ciupercilor vor fi luate n considerare si statiunea, culoarea, schimbarea culorii, miros, gust,consistenta si vrsta, dar acestea singure nu pot constitui caractere de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile. Statiunea: unele ciuperci cresc numai pe un anumit sol, nisipos, argilo-nisipos,mai mult saumai putin bogat n humus, mai umed sau mai uscat. Unele prefera locurile nsorite, n timp ce altele locurile umbroase, Pe un loc cu aceleasi conditii de vegetatie poate fi ntlnita o ciuperca toxica lnga una comestibila, deci statiunea nu constituie un caracter sigur de recunoastere. Culoarea asa cum s-a mai amintit nu constituie singura un mijloc de detereminare. Interes prezinta schimbarea culorii la carnea ciupercii, prin ruperea palariei sau piciorului, caracter ntlnit la cele mai multe ciuperci necomestibile. Sunt si ciuperci comestibile, care prin rupere se nnegresc sau capata nuante verzui sau albastrui. Este totusi prudent a fi evitate ciupercile care se albastresc prin rupere. Mirosul si gustul, dupa cum s-a mai amintit, nu constituie indicii de deosebire. Totusi se poate spune ca ciupercile cu miros si gust de faina, de castane, de alune sau de anason sunt comestibile. Vrsta: ciupercile necomestibile contin elemente toxice la orice vrsta, n timp ce multe ciuperci comestibile, n tinerete sunt bune, iar la maturitate si la batrnete devin indigeste sau chiar toxice. Este recomandabil sa se evite ciupercile batrne si cele atacate de viermi si melci. Cea mai mare parte a accidentelor de intoxicatii cu ciuperci, se datoreza unor metode empirice, prejudecati de recunoastere eronata a caracterelor acestora: -nnegrirea unei piese de argint sau a inelului de aur, schimbarea culorii unui catel de usturoi sau a unei cepe plasate n sosul n care fierb ciupercile, nu da nici o indicatie asupra proprietatilor comestibile sau toxice; -nu sunt juste criteriile, cum ca toate ciupercile din locurile umblate sunt inofensive; -nu este just de asemenea a se crede ca toate ciupercile din padurile de pin sunt periculoase; -schimbarile de culoare a ciupercii rupte, mirosul, fermitatea carnii, prezenta sucului laptos, nu ne furnizeaza nici o indicatie precisa; -fierberea, uscarea, tratamentul cu sare, otet etc. nu transforma ciupercile periculoase n comestibile, iar un singur caracter al genului(ciupercilor) nu este suficient a o recunoaste. Pentru a putea deosebi ciupercile comestibile de cele necomestibile, trebuie sa se tine seama de toate caracterele aratate la fiecare specie. Cel mai sigur mijloc pentru deosebirea unei ciuperci comestibile de una necomestibila, este recunoasterea caracterelor botanice, ajutati fiind, de o descriere amanuntita, de planse colorate si lund n considerare cele amintite mai sus. Cunoscut fiind, ca exista caractere sigure de deosebire a ciupercilor comestibile de cele necomestibile, merita sa se acorde mai multa importanta acestor produse de origine vegetala, pentru valoarea nutritiva si gustul lor deosebit. Pentru comert si industrie, ciupercile de padure sunt riguros si stiintific controlate. Personalul care colecteaza (culege) aceste ciuperci este instruit temeinic si n repetate rnduri. Pna n prezent la noi nu s-au nregistrat nici un fel de reclamatii, la livrarea sutelor de tone de ciuperci, anual. n caz de intoxicare cu ciuperci n cazul intoxicatiilor cu ciuperci, daca primul ajutor este prompt si bine condus, chiar cei intoxicati cu speciile cele mai periculoase pot fi salvati. De obicei, la orice intoxicatii si mai ales la intoxicatiile cu ciuperci, bolnavul vomita de la sine, asa ca administrarea unui vomitiv, cteodata poate fi daunatoare, sensibiliznd si mai mult mucoasa stomacala. n cazul intoxicatiei cu unele ciuperci (Amaniata muscaria- muscarita si Amanita pantheria- buretele panterei), daca lipseste asistenta unui medic, se dau bolnavului vomitive pentru golirea stomacului de toxine. mpreuna cu vomitivele se dau cantitati mari de apa, ceai si lapte cald. Vomitarea mai poate fi provocata dndu-se bolnavului emetic (de la farmacie) 10-15 ctg ntr-un pahar cu apa, sau bolnavul trebuie sa bea cu nghitituri repetate apa sarata rece. De asemenea, se recomanda cafea si ceai, care au o actiune stimulenta asupra organismului (pentru combaterea somnolentei). Nu se va da bolnavului sa consume bauturi alcoolice. La intoxicatia muscariniana, tratamentul se rezuma la purgative si calmante. n cazul intoxicatiei cu cele mai periculoase ciuperci: Amanita phalloides (buretele viperei), Amanita verna (buretele primavaratic), Amanita virosa (buretele tomnatic) si Amanita citrina (buretele de lamie), simptomele aparnd trziu, abia dupa 12 ore, stomacul n acest timp, n mod normal, nu mai contine nimic, deoarece substantele ingerate au trecut n intestin. De aceea, vomitarile ce s-ar produce sunt daunatoare, caci ele nu contribuie dect la iritarea stomacului, marirea durerilor si la obosirea bolnavului. n cazul intoxicatiei cu aceste specii, denumita si intoxicatie de tip phalloidian, trebuie chemat imediat medicul, acesta facndu-i bolnavului injectii intravenoase cu un litru de ser fiziologic, pentru a dilua toxinele intrate n snge. Acestea se elimina apoi prin urina. Se fac frectii cu alcool camforat sau otet. De asemenea se da bolnavului sa inspire otet, eter sau amoniac si se fac frectii cu una din aceste substante. Calmantele recomandate sunt: bromura de potasiu sau de sodiu, iar depresiunea si somnolenta se vor trata cu cafea sau ceai si apoi eter (4-5 picaturi la 100g apa). Niciodata nu se vor administra bauturi alcoolice. Purgativele sunt indispensabile n cazul intoxicatiei cu ciuperci, caci o parte din toxine se gasesc n intestine. Vor fi preferate purgativele saline ce produc o diluare a lichidului din intestin si usureaza eliminarea nceata a toxinei. Pentru bolnavul adult, doza de purgative saline este de 40-50g sulfat de sodiu sau sulfat de magneziu, dizolvat ntr-un sfert litru de apa. Dupa o ora, se da bolnavului un ceai diuretic n cantitate de cel putin 1/2 litru de apa (acest ceai este format dintr-o fiertura de limba mielului (Borrago officinalis) sau de pir (Agropirum repens)). Pentru a mari actiunea diuretica a decoctului, se adauga la cantitatea de mai sus 2g acetat de amoniu sau chiar bicarbonat de sodiu, cozi de cirese, matase de porumb. Daca bolnavul are dureri mari de stomac, se da ca purgativ (pentru adult) 30g ulei de ricin, apoi se va face de catre medicul chemat, spalaturi stomacale uleioase, la care se vor adauga 20 picaturi de tinctura de opiu, iar pe abdomen se vor pune comprese cu acest lichid calmant. Pentru eliminarea rapida a toxinei din organism, bolnavul trebuie sa urineze mult si des si pentru aceasta, pe lnga ceaiurile diuretice amintite, i se mai da sa bea si o cantitate mare de lapte. Vomitarile prelungite se vor calma prin nghitituri de bucati mici de gheata, cu potiunea Rivieri, apa cloroformata sau n lipsa acestora prin apa gazoasa (sifon). Toate aceste ngrijiri, n afara de spalaturile stomacale sau injectii, pot fi facute de cei din familie, pna la sosirea medicului. Vor fi aplicate imediat si cu perseverenta toate mijloacele posibile, pentru eliminarea toxinelor din corp. De mentionat este faptul ca, intoxicatiile se produc si cnd se folosesc unele ciuperci comestibile batrne sau vechi (care nu sunt proaspete). Acestea se manifesta prin vomitari, dureri stomacale, naduseli, paloarea fetei. Pentru a putea lupta cu succes mpotriva intoxicatiilor cu ciuperci, trebuie aplicat un tratament rational si la timp, sub supravegherea stricta a medicului. Numai procednd astfel, numarul victimelor vor scadea. Daca primul ajutor este prompt si bine condus, chiar victimele intoxicate cu speciile cele mai periculoase, pot fi salvate. Mijlocul cel mai sigur de a evita accidentele provocate de ciuperci ce contin substante toxice, este cunoasterea acestora dupa caracterele botanice (forma, culoare, etc.), att a speciilor comestibile ct si a celor necomestibile, folosind n acest scop: planse colorate si carti de specialitate cu descrierea speciilor de ciuperci, putnd a le deosebi cu usurinta unele de altele.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat CIUPERCILE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Comentarii

E prea lung si are greseli. Pe site-ul acesta nu e vreun text cu aceeasi tema,care sa fie scurt si pt. clasa a v-a...

e bun dar prea multe amanunte si greseli si nu e cea cemi trb mie

E plictisitor , aiurea si naspa :))) Trebuia sa fie vreo 10 randurii

este prea lung aiurea si scri aiurea

este lung dar mie imi place sa citesc si sa aflu mai multe despre biologie

ii lung dar imi place sa aflu mai multe

neinteresant care imi da idul ei sa vb ?:))))

Prea lung, cine sta sa citescca tot ce scrie acolo?

unele cuvinte nu sunt scrise corect lipsesk una sau doua litere. :((

 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook