REFERAT DIVERSE: OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI

Obiectul de studiu al Politologiei CUPRINS I. Obiectul de studiu al politologiei...................................2 1.Domeniul politic - obiectul de studiu al politologiei.................................2 2.Politologia in sistemul stiintelor politice..................................3 II. Sistemul politic.................................5 1.Sistemismul - paradigma a organizarilor complexe..................................5 2.Continutul, structura si functionalitatea sistemului politic...................................7 3. Relatia sistem politic. Regim politic..................................9 III. Puterea politica.................................10 1.Puterea politica si conceptele corelative................................10 2.Ontologia puterii..................................12 IV. Statul. Principala institutie a sistemului politic.................................14 1.Conceptul de stat. Aparitia si evolutia statului....................................14 2.Esenta statului. Tipologie....................................15 I. OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI Politologia reprezinta una din stiintele legate de afirmarea politicului ca sistem si, indeosebi, a statului. Insasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvinte grecesti: "polis" care inseamna stat, cetate si "logos" stiinta, semnificand stiinta despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica. Sub aceasta denumire de .stiinta politicii. s-a dezvoltat de-a lungul timpului pana in deceniul al VI-lea al secolului XX, cand a capatat denumirea de Politologie. Termenul de "politologie" a fost lansat in perioada postbelica de catre germanul Eugen Fischer Baling si francezul Andr Therive si folosit in 1954 de Gert von Eynern, pentru a denumi stiinta politica. 1. Domeniul politic - obiectul de studiu al politologiei Definirea obiectului unei stiinte in general si, in mod deosebit, al unei stiinte sociale este o problema complexa care impune precizarea mai multor elemente, precum: domeniul distinct pe care il studiaza si din ce unghi de vedere; categoriile, procesele sociale si legile specifice; locul stiintei respective in sistemul stiintelor sociale, in general, si in cadrul sistemului stiintelor din domeniul de activitate respectiv. Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global. Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale in care se desfasoara viata constienta a oamenilor, de regula in mod organizat, pentru promovarea anumitor interese ce se manifesta sub o multitudine de forme, precum: interese individuale, generale, de grup social, nationale, internationale, interese economice, spirituale, politice etc. Servirea si promovarea diversitatii de interese, atunci cand se realizeaza in mod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie in domeniul politic. Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gandire politica, intre acestea existand o stransa interdependenta. Georges Burdeau, concepand politicul corelat cu ideea de structura, arata ca acesta constituie osatura necesara societatii. in raport cu valorile politice, politicul este o structura neutra, nefiind nici de stanga, nici de dreapta, ramanand insensibil la fluctuatiile istoriei. Politica este activitatea ce consta in definirea puterii si exercitarea prerogativelor sale. Politica este o functie necesara, un proces de creare a unor norme si valori. Ratiunea de a fi apoliticii este construirea politicului. Ca structura politica a societatii, politicul este permanent corectat, imbogatit, amplificat prin politica. La Julien Freund, politicul este atat o categorie fundamentala, constanta si indestructibila a naturii si existentei umane, cat si o realitate care ramane identica in spatiu si timp, in ciuda variatiilor puterii si a regimurilor politice, a aspiratiilor confuze si contradictorii ale oamenilor. Politica este o activitate circumstantiala, cauzala si variabila in formele sale, in orientarea sa, o activitate in serviciul organizarii practice si al coeziunii societatii. J. Freund examineaza politicul in raport cu natura umana si societatea. Politicul trebuie explicat .prin el insusi, prin legile sale si presupozitiile proprii, prin actiunea sa specifica si nu prin alte lucruri, ca: economia, morala, biologia, psihologia., conchide J. Freund. in conceptia acestor politologi, politicul este elementul constitutiv al esentei sociale si umane, identic cu sine si etern, iar politica reprezinta o manifestare istoriceste variabila a politicului, o activitate necesara, dar cu un continut contingent. Raportul politic-politica apare la acesti politologi si sub forma relatiei dintre elementul invariabil si aspectele fenomenologice. Politicul este invariantul, care ramane acelasi in pofida tuturor modificarilor ce se produc de-a lungul timpului la nivelul politicii; elementele invariante ale structurii politicului sunt cele care-i dau calitatea sa specifica. Distinctia politic-politica ne conduce si la distinctia obiectiv-subiectiv. Politicul este considerat un fenomen obiectiv al realitatii sociale, iar politica o activitate subiectiva de permanenta revizuire a structurii politice prin intermediul ideilor, credintelor sau reprezentantilor grupurilor sociale. in legatura cu momentul aparitiei domeniului politic, in lumea politologilor exista controverse. Unii politologi sustin ca politicul este constitutiv pentru esenta umana si sociala si ca, deci, exista de cand exista societatea; altii considera politicul ca fiind un fenomen care a aparut in anumite conditii istorice. Fiecare dintre aceste conceptii are diferite variante. Avand ca obiect de studiu domeniul politic, politologia studiaza categoriile, procesele si legile specifice acestui domeniu sub aspectele sale cele mai generale. De aceea, politologia constituie pentru domeniul politico stiinta de maxima generalizare, ea studiind legile cele mai generale ale acestui domeniu, cat si categoriile si procesele legate de ele. 2. Politologia in sistemul stiintelor politice Prin continutul si scopurile sale, politologia este o stiinta despre domeniul politic. Domeniul politic, ca domeniu al vietii sociale, constituie obiectul de studiu al mai multor discipline politice. Alaturi de politologie, domeniul politic e studiat de stiinta dreptului, stiinta statului, stiinta partidelor (stasiologia), istorie, filosofia politica, sociologia politica, geopolitica, teoria relatiilor internationale, doctrinele politice, antropologia politica, psihologia politica, teoria managementului politic etc. Fata de toate acestea, politologia studiaza, dupa cum s-a mentionat, domeniul politic sub aspectele sale cele mai generale si, ca atare, studiaza legile generale ale politicului, care sta la baza tuturor celorlalte stiinte politice, ele fiind, intr-un fel, stiinte particulare ale politicului, in sensul ca fiecare dintre acestea are in studiu un anumit segment al politicului si nu ansamblul sau. Aceasta realitate a determinat pe multi politologi sa considere politologia ca stiinta fundamentala a politicului. Se poate vorbi insa despre alt gen de delimitare, referitor la aria de cuprindere a fenomenelor si gradul de generalizare. Din acest punct de vedere, putem vorbi de stiinta ca o teorie generala a domeniului, cum este politologia pentru domeniul politic, si de stiinte particulare, cum sunt celelalte stiinte politice. Este adevarat ca unii politologi, vorbind despre politologie si alte stiinte ale politicului, pun de multe ori semnul egalitatii intre ele. Multitudinea aspectelor sub care se prezinta politicul a creat o situatie speciala, in sensul ca fiecare politolog se opreste la o anumita latura a acestuia, declarand-o obiect al politologiei. Consideram ca politologia studiaza politicul ca sistem in multitudinea aspectelor sale: relationale, institutionale, actionale, social-psihologice, culturale. Politicul este analizat atat din punct de vedere structural-functional, prezentandu-se compunerea sa interioara, cat si din punct de vedere istorico-genetic, evidentiindu-se evolutia, dezvoltarea sa. Ca teorie generala despre domeniul politic, politologia are anumite functii: -cognitiva (explicativa), deosebit de importanta pentru ca prin aceasta functie se realizeaza cunoasterea si intelegerea fenomenului politic, interpretarea cat mai corecta a acestui fenomen conducand la o atitudine si un comportament corespunzator . valabile pentru societatea politica, dar si pentru societatea civila; -prospectiva, care se refera la previziunea politica pe baza unor investigatii de amploare, menita sa descifreze tendintele fenomenului politic, mutatiile ce survin in cadrul raporturilor sociale pe plan national si international si al noilor cerinte de progres ale societatii; -axiologica (evaluativa) . indicatiile de valoare; -normativa - reguli - nu sunt prescriptive ca in drept, etica sau religie; - "praxiologica". Momente importante in constituirea si dezvoltarea politologiei. in general, un demers politologic contine diagnoze (caracterizari ale situatiilor politice sau sociale de interes, enuntari de probleme), explicatii ale acestor situatii, eventual si previziuni (a ceea ce s-ar putea intampla daca nu se iau masuri politic remediatoare) sau avertizari, argumentari (in favoarea sau defavoarea unor idei, aranjamente politice, strategii, existente sau propuse) si, in sfarsit, solutii la situatiile problematice identificate(solutiile sunt extrem de diverse; ele merg de la simple propuneri legislative sau propuneri de modificare institutionala pana la chemari la revolta, revolutie sau razboi, programe de restructurare globala a societatii etc.). Problema adevarului si a obiectivitatii. Ca si in alte domenii ale cunoasterii, in sfera stiintelor politice exista aspiratia catre o prezentare obiectiva a realitatii si catre adevar. Dar, la fel ca si in alte domenii, nu exista nici o garantie ca teoriile sau doctrinele elaborate vor atinge, la un moment dat, obiectivitatea (totala) si adevarul (complet). Resursele de cunoastere si posibilitatile de verificare ale omului sunt totdeauna limitate; in ciuda intentiilor sau eforturilor facute, eroarea ramane totdeauna posibila. Pe scurt, cunoasterea nu este niciodata infailibila. Exista insa particularitati ale sferei politice care complica problema adevarului si a obiectivitatii; nu numai comparativ cu stiintele exacte (matematica sau logica), dar si comparativ cu alte discipline (stiintele naturii sau cele tehnice), politologia se confrunta cu dificultati mai mari in incercarea de a stabili adevarul. Se impune deci o atenta inregistrare a tuturor surselor de eroare sau deformare ce pot afecta rezultatele politologice. II. SISTEMUL POLITIC 1.Sistemismul - paradigma a organizarilor complexe. Sistem. Cuvantul ca atare este unul dintre cele mai vechi, si nu o creatie a secolului XX, asa cum s-ar crede. Etimologic, provine din grecescul systema, reuniunea mai multor lucruri intr-un tot (ansamblu organizat). Conceptul de sistem are o dubla conditionare: materiala si spirituala: 1.Un ansamblu de elemente, obiecte, stari, procese existente in realitatea lor; 2.Construct mental in vederea cunoasterii acestor realitati. Exista deci doua tipuri de sisteme: concrete si abstracte. Orice sistem este un ansamblu de elemente aflate in conexiune, alcatuind o structura integrata (intreg) cu proprietati si functii proprii, distincte de proprietatile partilor componente. Organizarea presupune existenta unor grade de manifestare a interrelatiilor statornicite intre partile (starile) diferitelor sisteme. Dupa cum se stie, societatea, privita intr-o abordare sistemica, constituie un sistem social global, adica un ansamblu de relatii, procese si activitati umane aflate in interactiune dinamica, avand ca finalitate crearea bunurilor materiale si valorilor spirituale menite sa asigure existenta si progresul social. Sistemul politic - componenta a sistemului social global. Intre sistemul politic si sistemul social global exista un raport ca de la parte la intreg, sistemul politic reprezentand o parte a sistemului social global, si anume acea parte care se refera la elementele de organizare si conducerea vietii sociale. Societatea este un sistem social global, deoarece omul ca element fundamental al societatii este, in primul rand, o fiinta sociala, care comunica si intra in relatii interumane cu semenii sai. In literatura de specialitate, desi societatea este privita ca un sistem social global, multi o considera mai mult decat un sistem social global, sau un sistem social global de un anumit fel, si anume un sistem social global care se reflecta pe sine si intreg universul si care are posibilitatea de perfectionare continua. Ca orice sistem, si cel macrosocial reprezinta un ansamblu de elemente aflate in conexiune si interactiune reciproca, alcatuind un intreg cu functii si caracteristici proprii, calitativ distincte. Ordinea launtrica a oricarui sistem este data de natura si dinamica relatiilor dintre parti si intreg, ca raporturi dintre sistem si subsisteme. Coeziunea legaturilor interne ale unui sistem este mult mai puternica decat aceea a legaturilor sistemului cu exteriorul. Totodata, orice sistem este un subsistem al unui sistem mai cuprinzator. Abordata din diferite unghiuri de vedere, societatea, ca sistem social global, este alcatuita din mai multe subsisteme care, luate fiecare in parte, constituie sisteme de sine statatoare, cu specific, relatii, dinamica si activitati proprii. In mod cert, societatea omeneasca privita ca sistem social global nu poate fi redusa la nici una din componentele sale si nici nu reprezinta doar suma acestora. Sistemul societal, ca sistem complex, este relativ deschis, capabil nu numai de autoreglare, ci si de autoperfectionare. Corelatia de interdependenta dintre sistemul social global si sistemul politic este esentiala prin faptul ca sistemul politic ca subsistem al unui sistem social global, mai ales prin componenta sa puterea politica, constituie liantul necesar al dinamismului tuturor subsistemelor care alcatuiesc societatea globala, asigurand organizarea si conducerea la nivelul intregii societati. Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile politice, institutiile politice si cultura politica, sistemul care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Subsistemul politic ca parte componenta a sistemului social global se afla in stransa interactiune cu celelalte subsisteme, pe care le influenteaza, fiind la randul sau, influentat de acestea. Constituindu-se ca un sistem cu rol de organizare si conducere de ansamblu a societatii, sistemul politic slujeste si trebuie sa slujeasca atat societatea in intregul ei, cat si fiecare subsistem in parte, interesele generale ale societatii, cat si cele individuale. Experienta istorica a dovedit si dovedeste ca numai organizarea comunitatilor umane in sisteme politice puternice, bine structurate, le-a asigurat acestora viabilitatea. 2.Continutul, structura si functionalitatea sistemului politic Majoritatea politologilor lumii contemporane inteleg prin sistem politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice, al conceptiilor politice si al raporturilor dintre acestea, existente la un moment dat intr-o societate. Dupa cum apreciaza mai multi politologi, pentru definirea conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva structurala, cat si cea functionala. Din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem partial al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si din forme si mijloace ale actiunii politice, cu normele si valorile politice corespunzatoare. Privit insa in perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului social in ansamblu. Ca parte componenta a sistemului social global, sistemul politic reprezinta ansamblul structural de relatii specializate, de laturi care se conditioneaza reciproc asigurand functionarea, in raport cu exigentele ce decurg din relatiile sale cu sistemul global, cu celelalte subsisteme, ca si din propriul mecanism de autoreglare. Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului politic, trebuie analizate structura si, respectiv, componentele sale: relatiile politice, institutiile politice si cultura politica, precum si interactiunea lor. Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organizarea si conducerea societatii in care se implica prin raporturile ce se stabilesc in acest proces. Relatiile politice se deosebesc, prin urmare, de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici: au un caracter programatic, in sensul ca ele reprezinta numai acea parte a relatiilor sociale in care indivizii si categoriile sociale intra in mod deliberat pentru realizarea scopurilor privind organizarea si conducerea societatii; au un caracter organizat, manifestandu-se prin intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme politice privind organizarea si conducerea societatii. Prin urmare, relatiile politice sunt acele relatii care se stabilesc in raport cu puterea politica, ce se constituie in pivotul principal in conducerea societatii. Relatiile politice sunt intre partide, intre diferite institutii politice, care exprima vointa si interesele diferitelor grupuri de cetateni privind organizarea si conducerea societatii; relatii intre cetateni si puterea de stat; relatii intre partide si stat, care sunt de guvernamant sau de opozitie; relatii intre state etc. Institutiile politice constituie o componenta a sistemului politic, indicand gradul de organizare politica a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie politica este statul cu intreg ansamblul componentelor sale, existand, de asemenea, partidele politice, grupurile de presiune etc. Trebuie avut in vedere ca nu orice organizatie din societate este si organizatie politica, ci numai organizatiile care se implica in problema puterii politice. Cultura politica constituie o alta componenta a sistemului politic si presupune reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si conducere politica a societatii. Elementul esential al culturii politice il constituie doctrinele politice. Toate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-o stransa legatura, asigurand, in parte si impreuna, functionalitatea sistemului politic in calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii si conducerii acesteia. Functiile sistemului politic: -functiile de mentinere si adaptare ale sistemului, care vizeaza crearea de noi roluri politice si inlocuirea celor vechi, in raport cu exigentele sistemului; -functiile de conversie politica, care vizeaza transformarea cererilor in bunuri de valoare ce vor alimenta apoi sistemul: raportul dintre legislativ, executiv si juridic in cadrul separatiei puterilor; -functia de extractie, vizand capacitatea de a mobiliza, in profitul sistemului politic, resursele materiale si umane ale mediului sau intern si international; -functiile de reglementare, care privesc activitatea desfasurata de structurile specializate ale sistemului politic in controlul comportamentului politic al indivizilor si grupurilor; -functia de mobilizare a resurselor politice, exprimand capacitatea sistemului politic de a identifica aceste resurse, de a-si da seama daca ele sunt suficiente sau sarace, de a constientiza "costurile" si de a gasi mijloacele cele mai adecvate de orientare a acestor resurse spre indeplinirea obiectivelor urmarite; -functia de determinare a scopurilor si sarcinilor sociale isi gaseste expresia in acte normative programatice, formulate in concordanta atat cu interesele celor care ocupa pozitii-cheie in viata politica, cat si cu interesele legitime ale guvernantilor; -functia de integrare a elementelor societatii in structuri social-politice si intarirea coeziunii lor in jurul obiectivelor generale. In legatura cu functiile sistemului politic, se impun cateva precizari: a)Toate aceste functii sunt specifice oricarui sistem politic, dar ele difera, in fiecare tara si in fiecare etapa, prin continutul lor concret, - dat de scopurile si sarcinile specifice - , prin formele de manifestare si mecanismele de realizare; b)Ele depind de maturizarea unor conditii obiective si subiective necesare pentru a face posibila coordonarea sistemului social global, ca si de cresterea responsabilitatii factorului politic in conducerea sociala; c)Calitatea si capacitatea modelatoare a acestor functii depind nemijlocit de dinamica propriu-zisa a sistemului politic, determinata de un set de factori ce provin din mediul social, din insusi sistemul politic si componentele sale, ca si din mediul international; d)Aceasta dinamica este orientata in directia optimizarii functiilor sistemului politic, in sensul maximizarii posibilitatilor de raspuns adecvat la cerintele mediului intrasocietal si international si al minimizarii constrangerilor care tind sa limiteze aria alegerilor posibile in elaborarea acestor raspunsuri.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT DIVERSE: OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare