REFERAT DIVERSE: STRATEGIA PLURIDISCIPLINARA

Incarcat la data: 27 Mai 2009

Autor: Gogoasa Alexandru

Pret: 50 credite

Proiectarea unei strategii presupune precizarea semnificatiei atribuite termenului pentru o buna orientare asupra reperelor ce urmeaza a fi definite. Se admite aici ca strategia educationala este un demers anticipat, eficient pentru realizarea unui scop, dependent de "obiectivele educationale si continutul ideatic, de mediul instructional, metodele si mijloacele tehnice" si care "se obiectiveaza "n formele de organizare si desfasurare a activitatii instructiv - educative" (M. Ionescu, V. Chis, 1994, pg.10). Se prezinta "n cele ce urmeaza, reperele ce se impun a fi definite din perspectiva acestei acceptiuni pentru prezentarea strategiei pluridisciplinare de activare a potentialului creativ al studentilor. 2.1 Stabilirea obiectivelor Teoria ierarhiei obiectivelor, indiferent daca sunt concepute pe niveluri - V. Landsheere (1979) sau "n sisteme integrate - D. Potolea (1985), impune sarcina derivarii lor la fiecare nivel de proiectare a activitatii instructiv-educative, de la planul de "nvatamant pana la obiectivele operationale ale fiecarei secvente didactice de predare a unei discipline. Obiectivele derivate ale unui nivel devin scopuri pentru nivelul integrat (subordonat), dobandind specificitate crescanda de continut informational (prin prisma disciplinei predate) si comportamental (cognitiv, afectiv si psihomotor). Scopul strategiei pluridisciplinare este acelasi cu cel al strategiei pluridisciplinare si consta "n activarea potentialului creativ prin initierea studentilor "n creatologie. Asa cum arata rezultatele strategiei unidisciplinare, evaluate dupa criteriul numarului de cereri de brevet elaborate de studenti -, feed-back-ul de principiu al eficientei unui proiect inclusiv la nivelul de definire al obiectivelor, predarea din perspectiva unor obiective preponderent teoretice-abstracte, cu un singur nivel de derivare al scopului la faza de elaborare a programei analitice, nu se concretizeaza "n produse reale de creatie, "n numar satisfacator. Constatarea conduce la ideea oportunitatii derivarii obiectivelor pe mai multe niveluri ierarhice. "n acest sens, luand "n considerare componentele activitatii psihice creative sugerate de modelul functional al creativitatii, la un prim nivel de operationalizare se definesc categoriile de obiective preponderent cognitiv - actionale , respectiv cele afectiv - atitudinale, realizabile prin forme de organizare a activitatii didactice de sine statatoare, dar corelate. "n acest fel, activitatea de curs va urmari preponderent obiectivele cognitive, de dobandire de noi cunostinte teoretice si practice (din domeniul creatologiei), consolidarea lor prin apel la cunostintele anterioare (din domeniul de specialitate, de profil al studentilor) si fixarea flexibila prin aplicatii integrate expunerii de curs. Aceasta forma de realizare a unui curs este folosita si la predarea altor discipline, fiind desemnata, "n general, prin formula de curs - aplicativ. Avand "n vedere specificul domeniului informational de interes al studentilor (tehnic) si al profilului (electric), ca si aspectele creatologice vizate - tehnica creatiei - aceste obiective vor fi destinate realizarii "n predarea specialistului "n domeniul tehnic (profesor de formatie inginereasca). Activitatea de laborator va urmari prioritar obiective afective, de formare a atitudinilor creative, "ntarirea structurilor motivationale creative intrinseci, de constientizare a necesitatii abordarii creative a rolului profesional de perspectiva. Specificitatea obiectivelor solicita abordarea lor din perspectiva psihologica. Cele doua forme de organizare a activitatii didactice - cursul si laboratorul -, avand obiective proprii, devin relativ autonome. Laboratorul, ca ansamblu unitar de actiuni desfasurate pe durata unui semestru, va avea statut propriu, prin complementaritatea participarii sale la realizarea scopului disciplinei. La al doilea nivel de derivare al obiectivelor disciplinei, obiectivele cognitiv-actionale sunt similare cu cele ale strategiei unidisciplinare; obiectivele afective se operationalizeaza dupa cum urmeaza: - O1 - exersarea si trairea constienta a experientei efective de creatie; - O2 - dobandirea si "ntarirea "ncrederii "n sine sub aspectul aptitudinilor si capacitatilor creative , prin autocunoastere si modelare; - O2- cunoasterea structurii si dinamicii configuratiei psihice creative. Premisa relatiei directe dintre obiective si fiecare componenta a procesului prin care se obtin efecte formative permite raportarea rezultatelor obtinute inclusiv la modalitatea de operationalizare a obiectivelor. Se precizeaza ca nu se absolutizeaza rolul modalitatii de definire a obiectivelor "n raport cu demersuri complexe cum ar fi selectarea si sistematizarea continuturilor sau alegerea si utilizarea metodelor, a mijloacelor, doar se accentueaza dependenta acestora din urma de modul definirii obiectivelor, "n fiecare secventa didactica. Pe baza rezultatelor experimentale, se mentioneaza productivitatea creativitatii manifeste a studentilor, concretizata "n anul 1995 (primele grupe experimentate) "n 28 de cereri de brevet. 2.2. Cunoasterea si evaluarea randamentului "n vederea asigurarii eficientei formative a evaluarii, s-a optat pentru varianta continua - realizata prin metoda autoevaluarii integrata activitatilor specifice de laborator - si cea tematica, recomandate de A. Dancsuly (1988), concretizate "n aprecierea ritmica a lucrarilor (cerere de brevet, referate, aplicatii pe teme proprii) elaborate pe parcursul activitatii "ndeplinite de catre studenti. Ponderea atribuita de catre fiecare proiectant de activitate didactica diferitelor obiective derivate se reflecta "n criteriile de evaluare pe care le propune pentru estimarea programului. "n cazul disciplinelor creatologice se practica urmatoarele criterii si metodele de verificare aferente: C1) Cantitatea informatiei pertinente detinute de studenti - evaluare finala - se cunoaste pe baza modului de tratare de catre acestia a unor subiecte propuse la curs. C2) Operatonalitatea cunostintelor studentilor - evaluare finala - se cunoaste pe baza modului de tratare de catre studenti a unor subiecte neabordate ca atare (rezolvare de probleme); exp. "Sa se stabileasca si sa se argumenteze speta careia "i apartinea pe vremea brevetarii sale inventia cu titlul ..." sau "Sa se elaboreze schita cererii de brevet pentru inventia cu titlul ..."; se precizeaza o inventie cunoscuta, dar nediscutata la curs. C3) Gradul de participare activa a studentilor - evaluare continua - exprimat prin numarul de interventii pertinente, diversitatea acestora ("ntrebari, problematizari, alternative de solutii posibile, opinii formulate), originalitatea lor si nu "n ultimul rand gradul de elaborare, de avansare catre finalizare a unor produse de creatie - pe parcursul "ntregului program. C4) Nivelul transferului creativitatii "de laborator" "n creativitate practica - evaluare finala - se cunoaste pe baza analizei produselor activitatii. Se accepta doua niveluri ale acestui criteriu: - elaborarea schitei de proiect a unei inventii proprii; - elaborarea cererii de brevetare a unei inventii proprii, individual sau "n echipa. Eficienta programului "n ansamblu poate fi apreciata pe baza evaluarii diferentei dintre valorile initiale si cele finale ale creativitatii potentiale a studentilor, cu ajutorul testelor psihologice de creativitate. Indicatorul pragmatic preferat de specialistii "n inventica (de formatie tehnica) este "nsa cel al produselor activitatii, concretizate "n inventii studentesti. La acest criteriu sunt sensibili si factorii de decizie "n problema continutului planului de "nvatamant, informatia servind drept argument pentru initierea unor schimbari "n curriculum-ul formativ. Produsele activitatii studentilor trec prin evaluari repetate pana cand cererea de brevet sa fie acceptata de serviciul de specialitate al universitatii; o prima evaluare, de fond, este realizata de profesorul de specialitate, iar a doua, de forma (redactare, prezentare), apartine unui specialist din cadrul biroului mentionat. Cererea urmeaza sa fie "naintata la "Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci" de unde se obtine brevetul. 2.3. Sistematizarea continutului tematic Continutul tematic al cursului "Inventica", asa cum se prezinta "n forma actuala este rezultatul unei elaborari si reelaborari succesive, a optimizarilor rezultate din experienta a peste douazeci de ani de predare a acesteia. "ntrucat specificul acestui proiect vizeaza prioritar aspecte strategice, de organizare si desfasurare, modificarile operate "n continutul tematic se reduc la glisarea unor teme - "n special de psihologia creativitatii - de la activitatea de curs la cea de laborator, si ale altora - problematica si tehnica brevetarii, cunoasterea generala a metodelor de creatie - de la activitatea de laborator la cea de curs. Strategia pluridisciplinara de initiere "n creatologie dezvolta "n cadrul cursurilor urmatoarele teme: - Istoria creatiei. Bazele stiintifice ale inventiei; - Bazele brevetarii. Documentarea. Analiza brevetabilitatii - Elaborarea unei descrieri de brevet. Tehnica protejarii inventiei; - Metode si tehnici de creatie. Metode individuale. Metode de grup; - Metode intuitive. Metode logic determinate; - Etapele de baza ale inventarii. Pregatirea; Elaborarea si alegerea solutiilor; Verificarea; Elaborarea si omologarea prototipului; Implementarea industriala. Continutul tematic al activitatii de laborator se refera la structura si dinamica configuratiei psihice creative, nivelurile creativitatii, compatibilitatea particularitatilor individuale cu solicitarile unor functii ingineresti. Temele predate "n cadrul secventei teoretico - aplicative (Ta) a fiecarei "ntalniri de laborator au urmatoarele formulari: Activitatea inginereasca "ntre algoritm si euristica; Structura psihica creativa; Aptitudinile creative; Rolul afectivitatii "n creativitate; Nuantele temperamentale ale activitatii creative; Motivatia creativitatii; Atitudini favorabile creativitatii; Autocunoastere "n perspectiva abordarii cu succes a rolului profesional. Se prezinta "n cele ce urmeaza continutul de idei al temelor mentionate, cu precizarea ca ponderea acordata fiecarei probleme este dependenta de particularitatile grupelor de studenti (cunostinte anterioare de psihologie, experienta creativa, imaginea despre profesia de inginer). T1. Activitatea inginereasca ntre algoritm si euristica - Stilul cognitiv inteligent si imaginativ; - Natura creativitatii. Rolul ereditatii respectiv al educatiei "n determinarea stilului cognitiv; - Specificul creativ al activitatii ingineresti - diversitatea functiilor profesiunii; - Caracterul euristic al activitatii ingineresti - cautarea solutiilor posibile; - Finalitatea activitatii ingineresti: elaborarea unui algoritm (de actiune, de structura si functionare, de organizare); Bibliografie: T. Amabile, (1983), A.D. Moore (1975); I. Moraru, Gh. Iosif (1976); Al. Rosca (1972) T2. Structura psihologica a creativitatii - Configuratia psihica creativa (CPC) - suportul structural al activitatii creative; - Structura CPC - factorii intelectuali - inteligenta; aptitudinile creative; - factorii nonintelectuali - temperamentul; anxietatea; structura motivationala; - Factorii externi de influenta a creativitatii - sociali; culturali; fizici. Bibliografie: E. Landau (1979); A. Munteanu (1994). T3. Aptitudinile creative - Structura factoriala a intelectului - modelul Guilford; - Aptitudinile creative: fluiditatea, flexibilitatea, elaborarea, originalitatea; - Raporturi interaptitudinale - constatari experimentale; Bibliografie: J.P. Guilford (1967); I. Holban (1988); E. Landau (1979). T4. Rolul afectivitatii "n creativitate - Trairea constienta - specificul afectivitatii umane (emotii superioare, sentimente, pasiuni); - Modelul functional al creativitatii; - Potential creativ - activitate creatoare - produs de creatie; - Blocaje afective ale creativitatii; Bibliografie: E. Landau (1979); A. Munteanu (1994). T5. Nuantele temperamentale ale activitatii creative - Temperamentul - latura dinamico-energetica a personalitatii; - Tipurile temperamentale (Eysenck); - Relatia temperament - creativitate: constatari experimentale. Bibliografie: M. Roco (1979), Al. Rosca (1972). T6. Motivatia activitatii creative - Motivatia - sursa de energizare si factor de orientare; - Natura motivatiei. Nivelurile trebuintelor; - Nevoia de autorealizare - motivatia superioara a activitatii creative; - Atitudinile favorabile creativitatii. Bibliografie: C. Mamali (1981); M. Roco (1979). T7. Autocunoasterea "n perspectiva abordarii cu succes a rolului profesional - Caracteristici individuale rezistente / sensibile la influente de grup; - Diversitatea rolurilor sociale; armonizarea acestora; - Rolul autocunoasterii "n faurirea carierei profesionale; Bibliografie: V. Pavelcu (1970) 2.4. Selectarea, adaptarea si elaborarea metodelor specifice lucrarilor de laborator 2.4.1. Metode utilizate pentru evaluarea "nsusirilor de personalitate Dobandirea si/sau "ntarirea "ncrederii "n sine sub aspectul aptitudinilor si atitudinilor creative - obiectiv tactic "n cadrul strategiei pluridisciplinare - se bazeaza pe autocunoastere. "n vederea realizarii acestui obiectiv se investigheaza principalii factori psihologici ai creativitatii: aptitudinile creative, inteligenta, temperamentul, afectivitatea si motivatia. Pentru evaluarea acestor aspecte se apeleaza la metode clasice - de testare - "n vederea asigurarii obiectivitatii informatiilor, cu ajutorul unei baterii de teste formata din: Testul de gandire creativa Torrance; Matricele progresive Raven; Inventarul de Personalitate Eysenck; Chestionarul de anxietate Cattel; Scala de evaluare a motivatiei - E.M. - Student. Matricele progresive Raven - forma standard pentru persoane cu pregatire superioara - evalueaza nivelul inteligentei generale, factor de determinare a creativitatii. Premisa conform careia un produs de creatie este realizabil fie pe cale preponderent convergenta (sistematic, din aproape "n aproape), fie pe cale preponderent divergenta (imaginativa) - dominanta ce determina stilul cognitiv al unei persoane - indica oportunitatea evaluarii componentei intelectuale a creativitatii, alaturi de aptitudinile specifice acesteia, inclusiv sub aspectul inteligentei. Etalonul testului Raven a fost realizat pe baza rezultatelor a 300 de studenti din anii I-V de la universitatea tehnica. Testul a fost aplicat fara limita de timp, "n forma "njumatatita, "n doua caiete a cate 30 planse "n aceeasi paritate: caietul A cuprinde plansele cu numar impar "n caietul original si caietul B pe cele cu numar par. Etalonul este acelasi pentru ambele serii si evalueaza nivelul inteligentei pe cvartile. Semnificatiile cvartilelor sunt formulate "n termeni corespunzatori spiritului si finalitatii activitatii didactice care utilizeaza aceste valori (consilierea de cariera). Inventarul de personalitate Eysenck este utilizat pentru evaluarea componentei dinamice si de sociabilitate a subiectului, componente nonintelectuale ale creativitatii. Se foloseste acest instrument "n forma etalonata de Paraschiv V. si colaboratorii din cadrul fostului laborator de ergonomie "tesatura", fara scara de sinceritate. Chestionarul de anxietate Cattel este utilizat pentru evaluarea componentei afective, "n vederea identificarii unor posibili factori frenatori ai creativitatii. Se foloseste chestionarul "n forma etalonata de aceeasi echipa. Scala de evaluare a motivatiei la studenti pentru studiu "n general, identifica structura motivationala pe categorii de factori, de natura intrinseca, respectiv extrinseca, eventuala dominanta a uneia, precum si intensitatea motivatiei. Scala este elaborata dupa modelul experimentat de C. Mamali (1981); nefiind validata, scala este utilizata cu valoare orientativa. 2.4.2. Metode utilizate pentru modelarea personalitatii creative Principala metoda didactica de modelare a personalitatii creative "in toate programele ce vizeaza aceasta tema este exercitiul creativ. Ea prezinta avantaje multiple datorita faptului ca: - asigura participarea activa a studentului; - confera o autonomie relativ crescuta studentului, ceea ce implica activarea cunostintelor teoretice si practice, adoptarea unor atitudini corespunzatoare specificului sarcinii, asumarea responsabilitatii pentru rezultatele obtinute. Exercitiul creativ este utilizat "in strategia pluridisciplinara cu pondere foarte mare, aproximativ 1/2 din durata activitatilor (atat la curs, c"t si la activitatile de laborator). "n cadrul aplicatiilor de laborator obiectul exercitiului difera, prezentand variante distincte ce definesc "n esenta fiecare varianta de program. Diferitele variante urmaresc dezvoltarea aptitudinilor creative (fluiditate, flexibilitate, elaborare, originalitate, sensibilitate fata de probleme, redefinire), formarea priceperilor de utilizare a unei metode de creatie (exp. Brainstorming), sau "nsusirea tehnicilor de descoperire a unor probleme noi (diversificarea sistemica). Modul de utilizare a exercitiului creativ este prezentat detailat "n paragraful 3.2. care reda desfasurarea activitatilor de antrenament. Alte metode didactice utilizate cu pondere mai mica sunt conversatia, studiul de caz, problematizarea, demonstratia si scurte expuneri, foarte sintetice (5-7 min.). Ideea folosirii unor principii si metode speciale "in activitatile aplicative (laborator) de stimulare a creativitatii porneste de la constatarea unor atitudini initiale nefavorabile creativitatii, manifestate de studenti. Conversatia pe tema viitoarei profesiuni, a specificului activitatii ingineresti, a rolului si a imaginii acestuia "n societate ("n conditiile tranzitiei catre economia de piata) au relevat ne"ncredere "n sine, ne"ncredere "n oportunitatea celor "nvatate, insecuritate ocupationala anticipata "n domeniul de specialitate. Pe un asemenea fond, "ncercarea de activare a creativitatii se lovea de factorii afectogeni de blocaj, fiind practic imposibila. Solutia problemei consta "n elaborarea metodologiei potrivite realizarii scopului "n conditiile date. Se apreciaza ca metodele didactice traditionale ar fi ineficiente "in intervalul de timp avut la dispozitie (sapte "ntalniri pe parcursul unui semestru) pentru a realiza o schimbare reala "n atitudinea tinerilor aflati cu cateva luni "naintea absolvirii facultatii. Criteriile care se considera a fi definitorii pentru alegerea unei alternative metodologice sunt: necesitatea realizarii unei comunicari autentice cu studentii si numarul redus al "ntalnirilor. Aceste criterii sugereaza psihoterapia de scurta durata. Psihoterapia clasica, centrata pe simptomatologia prezentata de bolnav, pe "problema" acestuia este recunoscuta si acceptata ca metodologie medicala de interventie "n scopul modificarii personalitatii pacientului; ea este un tratament de lunga durata (exp. psihoanaliza freudiana), datorita nivelului structural profund vizat de un asemenea demers si trecutul "ndepartat al persoanei, "n care se cauta originea conflictelor actuale. La "nceputul deceniului cinci se impune o alta orientare "in psihoterapie, culturalista, care-si focalizeaza preocuparile pe situatiile de viata, pornind de la ideea ca principalii determinanti ai devenirii personalitatii sunt factorii contextuali, sociali si culturali; "n prezentarea sintetica a lui Meggl D. (1990) noua metodologie are "n vedere "experienta prezenta a pacientului, nu cea infantila, ceea ce se deruleaza "n relatia interpersonala mai degraba decat "n interiorul psihismului, analiza eului mai degraba decat a sinelui". Abordarea structurilor psihice la acest nivel permite rezolvarea problemei conflictuale "ntr-un interval de timp mult mai scurt. Reprezentative pentru aceasta orientare sunt terapiile comportamentale si cognitive, care rezolva majoritatea cazurilor "n 8 - 15 sedinte. "n scurt timp apare, mai mult decat o dezidenta, o alternativa "in psihoterapie, umanista, prin definirea orientarii centrate pe subiect ("client centred therapy" ) de catre C. Rogers. Psihoterapia umanista pune persoana "n centrul preocuparilor sale, aceasta, chiar daca are doar o suferinta psihica, un disconfort subiectiv perceput, are dreptul la alinare, la ajutor, fara ca starea lui sa fie considerata ca o boala sau ca o leziune a "aparatului psihic". Terapiile nascute din inovarea rogersiana ca "Analiza tranzactionala" elaborata de E. Berne si "Terapia gestalt" - ului initiata de Perls sunt specifice prin faptul ca ele se adreseaza "n egala masura "bolnavilor" ca si "normalilor" psihici, stergand practic, din principiu, delimitarea dintre cele doua stari (cf. Meggle, 1990). Eliberarea actului psihoterapeutic de accesoriile medicale specifice, ca: spitalul, divanul, halatele, albul "in general, ca si disocierea de conotatia " boala mentala" permit reflectii privind utilizabilitatea ei "n activitatea didactica pentru formarea atitudinilor "n general. Elaborarea si aplicarea unor programe psihoterapeutice pentru formarea, "in activitate didactica, a unor atitudini favorabile creativitatii, au sugerat definirea psihoterapiei preventive, ca ansamblu sistematic de interventii psiho-pedagogice de modelare a conduitei "n vederea diminuarii riscului de adaptare "n viitorul rol profesional (M.I. Carcea, 1994). Metode psihoterapeutice cunoscute utilizabile "in scop preventiv. Unele din psihoterapiile pertinente realizarii unor scopuri specifice activitatii educative - cum ar fi pregatirea persoanei pentru un rol social viitor prin educatie profesionala - sunt cele de ultima generatie, orientate spre solutia problemei, a temei insecurizante pentru persoana. Ele s-au dezvoltat din practica psihoreapeutica a lui M.H. Erickson (cf. Meggle, 1990). Nefundamentate pe un sistem conceptual, interventiile ericksoniene sunt coordonate de doua principii de actiune definitorii: a) identificarea de catre terapeut a nevoilor reale ale subiectului, chiar daca nu sunt constientizate de catre acesta; b) comunicarea cu pacientul pe "limba" lui. Acest al doilea principiu esentializeaza faptul ca specialistul este cel care trebuie sa asigure echilibrul si armonia cuplului subiect - terapeut, acesta din urma trebuie sa se flexibilizeze, sa se adapteze primului si nu invers. Respectarea acestor norme metodice face ca fiecare "ntalnire sa reprezinte un "experiment psihoterapeutic", sa fie un act de creatie atat pentru terapeut cat si pentru subiect. Psihoterapia practicata de Erickson este cunoscuta sub denumirea de "hipnoza permisiva". Ea se realizeaza "n stare de veghe, "n pozitii cotidiene, prin conversatii "n care partenerii "si "mpartasesc, uneori reciproc, trairi, opinii, temeri, probleme existentiale; productiile terapeutului sunt determinate, "n continut, de nevoile pacientului. Informatiile sunt prezentate "ntr-o forma metaforica, abstracta, confuza, pentru a realiza inductia "hipnotica", sugestia directa si indirecta care, interiorizate, se prelucreaza si devin elemente "n "produsul" de creatie al pacientului. "n psihoterapia preventiva principiile amintite se concretizeaza "n modalitati particulare, functie de statutul actual al persoanei si cel pentru care aceasta se pregateste. Demersul tine seama de faptul ca se adreseaza nevoilor subiective ale persoanei: de confirmare a pertinentei trasaturilor proprii "n raport cu exigentele rolului de perspectiva; de recunoasterea ei ca valoare si viitor producator de valori sociale; de "garantare" a securitatii individuale de durata; s.a. Vocabularul folosit va fi particular domeniului psihologiei dar utilizat la un nivel accesibil subiectului, continutul discursului psihoterapeutic va fi bine structurat si se va folosi de argumente obiective. Se descriu mai jos tehnicile apartinand acestei orientari, utilizabile "n psihoterapia preventiva de scurta durata. Terapia prin rezolvarea problemei (problem - solving therapy) elaborata de Haley .J (cf. Meglle,1990), discipol al lui Erickson, este limitata ca durata, prin contract initial cu pacientul, la zece sedinte (regula promovata de grupul de la Palo - Alto care a impus conceptul si practica de "terapie scurta" ). Desfasurarea se caracterizeaza prin atitudinea dinamica si orientata spre succes pe care trebuie s-o manifeste terapeutul pentru a "molipsi" pacientul, a-i crea o ambianta generatoare de "asteptare pozitiva" Se considera ca "asteptarea pozitiva" orienteaza persoana spre valente pozitive ale realitatii obiective si structureaza informatia "n sensul constructiv al autorealizarii; ea modeleaza, "n activitatea psihoterapeutica, setul aperceptiv elaborat de fiecare persoana "n experienta sa de viata. Psihoterapia preventiva practicata "n conditii didactice preia elementele cadru ale acestei metode si se adapteaza, prin modificarea numarului de sedinte "n raport cu numarul "ntalnirilor posibile prefigurate "n planul de "nvatamant (conform dimensiunii activitatii de laborator a disciplinei creatologice). "n ceea ce priveste pozitivismul atitudinal, "ncrederea "n potentialul fiecaruia reiese tocmai din modalitatea de a trata firesc, deschis "pe fata" problema, "n discutia grupului didactic. Contextual, psihologul transmite doua credinte majore. Prima se refera la faptul ca fiecare student este capabil de creatie, trebuie sa se straduiasca doar "n a gasi locul si modalitatea "n care poate da maximum din potentialul lui, "ntr-o evolutie generatoare de satisfactii personale. A doua credinta consta "n convingerea ca exista o tema de creatie pentru fiecare, "o sarcina care te asteapta numai pe tine, deoarece, datorita unicitatii tale, esti singurul care o poti realiza "ntr-un anumit mod". Teoriile focalizate pe solutia problemei s-au conturat la mijlocul deceniului opt prin lucrarile lui O"Hanlon B., Grinder J. si Bandler R. (cf. Meggle, 1990). Specific acestor orientari este faptul ca nu analizeaza problema si/sau cauzele care au generat-o, ci cauta solutiile posibile, cu potential crescut de succes, adaptabile acesteia. De asemenea, orientarea neaga existenta rezistentei la schimbare a subiectului, punand "n sarcina exclusiva a specialistului un eventual insucces al terapiei. O"Hanlon considera ca terapia este o "co-creatie" a unei realizari noi, elaborata de pacient si terapeut "ntr-o situatie artificiala. Pacientul este purtatorul atat al probemei sale, cat si al solutiei acesteia, iar terapeutul trebuie sa-l ajute sa descopere relatia dintre ele. Cei ce pot corela propriile probleme (trebuinte, nevoi, aspiratii, asteptari) cu propriile solutii realizeaza o adaptare creativa, semn al activarii nivelului motivational superior (dupa modelul Maslow), cel al autorealizarii. Persoanele care nu reusesc sa-si rezolve problemele prin solutiile proprii se conformeaza unor modele externe, frustratoare "n masura mai mare sau mai mica, realizeaza cel mult o adaptare homeostatica, semn al activarii nivelului motivational al securitatii. Tehnicile propuse de O"Hanlon urmaresc identificarea si amplificarea schimbarilor. Terapia "ncepe din momentul primului contact, chiar indirect, uneori din momentul optiunii pentru psihoterapie, prin identificarea modificarilor atitudinale si comportamentale ale subiectului din perioada pre-terapeutica, "n convingerea - indusa si subiectului - ca asemenea schimbari exista. Terapeutul alege schimbarea potrivita evolutiei constructive a persoanei si "n sedintele urmatoare faciliteaza amplificarea ei. Psihoterapia preventiva foloseste aceasta tehnica pentru provocarea implicarii afective "n activitate, la grupurile didactice "n care se simte o participare cvasi- formala; se propune studentilor sa reflecteze si sa discute despre semnele personale care vor arata disponibilitatea lor pentru a realiza o inventie; se precizeaza ca trebuie exclusa conditionarea prin evitarea formularii " daca vei fi dispus...", se foloseste viitorul, ceea ce pentru student "nseamna ca: "precis vei fi dispus". Raspunsul este deja un "plan de idei " pentru actiunile sale viitoare. "ntr-o alta varianta, se presupune un "miracol": "Sa presupunem ca firma "PANASONIC" este interesata de cumpararea inventiei tale; ce va fi diferit "n viata ta de acum "ncolo?" Raspunsurile sunt tot atatea scopuri, aspiratii motivatoare ale activitatii de creatie. Metoda crearii experientei pozitive (M.C.E.P.) - particulara strategiei pluridisciplinare. Obiectul interventiei psihoterapeutice preventive "l reprezinta configuratia psihica creativa specifica fiecarei persoane, sub aspect stuctural si functional. Structurile creative trebuie pregatite, prin constientizare, implicare afectiva si activare, pentru a-si perfectiona capacitatea de autoformare voluntara. Metoda crearii experientei pozitive (M.C.E.P.) elaborata consta "n medierea de catre psiholog a autocunoasterii, obiective dar optimiste si crearea unor situatii concrete ce "ngaduie trairea efectiva a succesului de catre subiect, "ntr-o activitate autonoma, initiata si finalizata de catre acesta. Ea urmareste autodescoperirea si valorizarea propriilor trasaturi prin provocarea persoanei la implicare creatoare "n propria evolutie. Trairile pozitive "mbogatesc structurile creative, compenseaza sau redefinesc trairile negative interiorizate, determina restructurarea tendintelor, intereselor, valorilor personale. Experienta succesului, ca situatie generatoare de trairi pozitive, are o puternica "ncarcatura afectiva, ceea ce permite realizarea interactiunii subiect - psiholog la nivel comunicational profund. Dintre tehnicile psihologice specifice prin care se realizeaza interactiunea la acest nivel se amintesc: a) valorizarea particularitatilor individuale pozitiv autopercepute; b) redefinirea particularitatilor individuale negativ autopercepute; c) valorizarea succesului anterior; d) reevaluarea esecului anterior; e) "ntarirea identitatii proprii prin efortul de "ntelegere a celuilalt (celorlalti); f) sensibilizarea de rol; g) autoproiectare: h) valorizarea grupului de apartenenta si/sau de referinta s.a. Variante de concretizare ale acestor tehnici sunt prezentate "n "Activitatea de autocunoastere complexa", elaborata pentru programul aplicatiilor didactice, specifica strategiei pluridisciplinare de activare a potentialului creativ, fiind realizabila exclusiv de psiholog. Tehnicile psihoterapeutice mentionate au efecte formative la nivel profund, atitudinal, de unde orienteaza activitatea persoanei spre cautarea succesului prin: "ntarirea "ncrederii "n sine datorita evaluarii si reevaluarii propriului potential; stimularea dorintei de actiune si a elaborarii unor modele de aspiratie, progresive, particularizate la propriile trasaturi; anticiparea reusitei pe baza valorizarii evolutiei anterioare s.a. Aceste "credinte" contribuie la prevenirea trairii tensionate a unor situatii conflictuale, cresc sansele realizarii unui comportament adaptativ constructiv. M.C.E.P. "ntareste structurile psihice de profunzime, modeleaza conduita, formeaza atitudini creative fata de sine si lumea exterioara. Daca se are "n vedere educatia "n "ntelesul cel mai larg, cel de activitate modelatoare, psihoterapia "n general si cea preventiva "n special poate fi considerata activitate educativa. "n acest context, psihoterapia preventiva devine o modalitate posibila de realizare a obiectivelor afectiv-motivationale "n cadrul procesului de "nvatamant. 2.5. Mijloacele necesare realizarii strategiei pluridisciplinare Pentru realizarea obiectivelor derivate, specifice fiecarei secvente didactice, se impune asigurarea mijloacelor adecvate care sa contribuie substantial la realizarea lor, dupa cum urmeaza: - pentru activitatea teoretico-aplicativa: bibliografie selectiva, descrieri de inventii din domeniul de specialitate al studentilor, brevete de inventator, modele de redactare a cererii de brevetare, legea ce reglementeaza activitatea de protectie a proprietatii intelectuale si industriale, baza de probleme tehnice, planse, machete; - pentru autocunoastere: Testul de gandire creativa cu continut figural Torrance (formele A si B), Matricele progresive Raven, Inventarul de personalitate Eysenck, Chestionarul de anxietate Cattel, Scala de evaluare a motivatiei "nvatarii la studenti, Grila pentru consiliere de cariera profesionala; Model de evaluare a planului creativ pe baza analizei produselor activitatii. - pentru activarea potentialului creativ: itemi tip Guilford adaptati domeniului de specialitate al fiecarei facultati, exercitii de reversibilitate plan-spatiu (D.A.T. "n forma adaptata), jocuri de creativitate Ne?ka, descrieri de rezolvare a problemelor "n grup, lista de probleme nerezolvate "n domeniu, lista de oportunitati tehnice. 2.6. Organizarea activitatii instructiv - educative Specificul organizarii activitatii didactice "n optica pluridisciplinara decurge din adaptarea acesteia la: principiile deductibile din modelul functional al creativitatii, varianta aleasa de operationalizare a obiectivelor, criteriile de evaluare a randamentului si modalitatea de sistematizare a continuturilor; acesta consta "n abordarea activitatii de laborator "n mod unitar si relativ autonom de activitatea de curs, dar complementar acesteia "n realizarea scopului disciplinei. "n consecinta, laboratoarele nu sunt actiuni didactice discrete, aplicatii "n care se demonstreaza sau se verifica informatia transmisa la curs, ci o activitate complexa, creatoare, cu obiectiv propriu, care pune studentul "n situatia de a elabora cunostinte noi si a constientiza trairile ce o "nsotesc. Predarea disciplinei creatologice se realizeaza "ntr-o dubla coordonare: tehnica (cursurile) si psihologica (laboratoarele), organizare care decurge din tratarea creatologiei ca domeniu interdisciplinar. Strategia pluridisciplinara de initiere "in creativitate tehnica structureaza urmatoarele activitati formative: - Expuneri teoretico - aplicative - STa- urmaresc asimilarea de catre studenti a cunostintelor de si despre creativitate "n general si creativitate tehnica (inventica) "n special, "ntotdeauna prin metode cu un pronuntat caracter activ-participativ; este proiectata si se realizeaza prioritar la orele de curs, de catre cadrul didactic specialist "n inginerie. Secventa este prezenta - cu o pondere mica - "n activitatile de laborator, obligatorie "nsa pentru a asigura informatia necesara "ntelegerii dinamicii intrapsihice a factorilor configuratiei psihice creative. - Secventa de activare a potentialului creativ - SA - sau de antrenament - se realizeaza prioritar la orele de laborator. Poate fi aplicata "n variante multiple, de persoane initiate "n creatologie, independent de specialitate. "n subcapitolul urmator se prezinta trei programe elaborate ca aplicatii ale strategiei pluridisciplinare. - Autocunoastere complexa, unitara, integrala si sintetica a personalitatii - SAc -, mediata de psiholog, "n vederea "ntaririi "ncrederii "n sine si a consilierii de cariera din perspectiva particularitatilor creative individuale; este o secventa psihoterapeutica preventiva, care urmareste pe termen lung reducerea riscului de neadaptare "n viitorul rol profesional.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT DIVERSE: STRATEGIA PLURIDISCIPLINARA". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Jacheta usoara verde oliv inchis Jacheta usoara verde oliv inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: verde oliv inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Jacheta usoara violet inchis Jacheta usoara violet inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: violet inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Camasa alba in dungi Camasa alba in dungi Descriere produs:- camasa alba cu dungi albastre- imprimeu text pe partea din spate- guler...