Referat INTERFERENTE CULTURALE

Incarcat la data: 02 Octombrie 2007

Autor: Claudiu Baltazar

Pret: 50 credite

Interferente culturale romno-maghiaro-germane in Banat si Transilvania - punte de legatura intre etnii si mijloc de imbogatire spirituala reciproca Un domeniu important de studiu al istoriei mentalitatilor este cel al sentimentelor, atitudinilor si comportamentelor religioase. Complexitatea spatiului transilvan si banatean ofera un bogat si fertil material de studiu pentru istoricul mentalitatilor, interesat de restituirea universului mental si de viata al oamenilor din societatile trecute, de descifrarea felului in care acestia vedeau lumea inconjuratoare, se vedeau pe sine si pe ceilalti. Avnd ca atribut complexitatea, pe toate palierele: etnic, cultural, religios, politic, social etc, Transilvania si Banatul reprezinta spatii cu o fizionomie specifica, ceea ce a condus la particularitati ale mentalului individual si colectiv. Avem de-a face aici cu populatii de origini diverse, cu traditii istorice, obiceiuri si moduri de viata diferite. Exista, apoi, o diversitate confesionala: celor doua mari confesiuni, catolicismul si ortodoxia li se adauga variantele reformei si contrareformei. Comunicarea de fata are in vedere un aspect mai putin cercetar al interferentelor si anume cele care au loc la nivelul religiozitatii populare. Este vorba despre imaginea si rolul preotilor romni in sensibilitatea colectiva si in credintele religioase ale maghiarilor si sasilor. Ne vom opri asupra acelor practici ale preotilor romni care au impresionat mentalul individual si colectiv nu numai al romnilor ci si al celorlalte comunitati etnice din Transilvania si Banat. Bogdan Petriceicu Hasdeu nota urmatoarele in volumul al II-lea al Cuventelor den batrni: "In Transilvania, cnd i se nazare unui sas sau ungur ca a intrat dracul intr-insul, el nu trimite dupa preutul sau confesional, ci alearga in ruptul capului la popa romnesc, uitnd ca este de alta lege" (Op.cit, ed. ingrijita de G. Mihaila, Bucuresti, ed. Didactica si Pedagogica ^84, p.142-43). In aceasta epistola, Baritiu ii comunica lui B.P.Hasdeu despre unii preoti din Transilvania care isi creasera o mare faima in mestesugul "scoaterii dracilor" si ii oferea cteva cazuri concrete. Astfel, pe la 1837, preotul ortodox Climente Popovici din Cristian (lnga Sibiu): "scosese draci din mai multi sasi, cari veneau la el cu convictiunea ca necuratul nu-i lasa in pace, le ia puterile, nu-i sufera sa se apropie de nevestele lor. Popa sasesc se plnse episcopului sau, carele denunta cazul la guvern". Guvernul l-a tras la raspundere pe episcopul ortodox Vasile Moga care: "chema pe popa Climente si-i zise necajit: Vezi, ticalosule ce mi-ai facut cu scoaterea dracilor? Sa dai scris ca nu vei mai cuteza sa scoti draci din sasi! Bietul popa Climente se ruga de iertare si declara in scris cu juramnt ca, de-ar sti el ca au intrat o mie de draci in sasi, nu va mai scoate nici unu din ei". La Brasov, Baritiu a fost martor timp de sase ani ct a locuit in casa preotului Vasile Greceanu, la faptul ca numerosi sasi din lumea buna a orasului solicitau ajutor pentru vindecare: "am avut destule ocaziuni de a vedea cum veneau la el sasi si mai ales sasoaice, chiar din burghezie, ca sa-i vindece prin rugaciuni, pe ei sau pe vreun membru al familiei, caci nici un medic nu le poate ajuta, boala fiind de la diavol. Aceiasi sasi sau sasoaice da si liturghii; unii cereau sa li se faca si maslu cu 5 sau 7 popi, fireste pe ascuns, ca sa nu afle preutii sasesti. Popa Vasile se apara, refuza, dar nu putea sa scape". Remarcam faptul ca avem de-a face cu asemenea credinte si in rndul populatiei urbane. La Sibiu, ne spune Baritiu, era un avocat ale carui fete sufereau de o boala pe care nici doctorii de la Viena nu au putut-o vindeca: "In fine, parintii, auzind ca exorcismele popilor romni - olah popak - vindeca, se dusera pe ascuns la parohul greco-catolic Antonie Vestemeanu ca sa le ceteasca, ba detera si liturghii. Ambele domnisoare s-au vindecat perfect; una e deja maritata, cealalta e voinica ca un grenadir". Parohul Alipiu Blasanu din Blaj era asaltat de sasii care solicitau slujbe si cetanii pentru vindecare. Acesta ii poftea afara, spunndu-le: "Mergeti la popa vost, ca e om cu minte si de treaba. Dumnezeu il asculta si pe el, numai voi sa aveti credinta. Sasii insa, necajiti sarmanii de boala lor cea de la diavol, nu-l slabesc, ci-i replica cam asa: Bun e popa al nost, domnule porintie, da n-are ce-i trebui. - Bine, ce sa aiba, voi sa aveti credinta! - Nu asa, domnule porintie: popa al nost nu are cruce se sporie pe dracu, nu are cu ce face fum sa fuga dracul, nu stie rugaciunile potriva de drac". Asadar, simplitatea extrema a cultului protestant nu oferea credinciosilor sasi suficiente "arme" in lupta cu diavolul: crucea, tamia, Rugaciunile Marelui Vasile. Un alt caz relatat de Baritiu este cel al preotului ortodox Moldovanu, din comuna Snmihai de lnga Turda, preot vestit pentru vindecarile prin intermediul rugaciunilor. Numerosi maghiari calvini si antitrinitarieni mergeau pe ascuns pentru a solicita serviciile acestuia, pna cnd, in anul 1876 ziarele maghiare din Cluj au cerut anchetarea si condamnarea preotului. George Baritiu i-a luat energic apararea in Gazeta Transilvaniei si astfel, procesul nu a mai fost intentat. Oricum, comenteaza Baritiu: "de aici inainte popa Moldovanu va zice si el, imitnd pe popa Climente de la Cristian, ca nu va mai scoate draci din unguri si unguroaice". Pentru a ne face o imagine asupra dimensiunii fenomenului, putem lua ca punct de plecare si presa maghiara transilvaneana de la sfrsitul sec. XIX, care relata frecvent despre vindecarile miraculoase savrsite de preotii romni. De exemplu articolul lui Dosza Endre, A popak, in "Koloszvar", (nr.109, 1888) da cazuri concrete si anume de preoti din comitatele Solnoc-Dobca si Mures renumiti prin cetaniile lor pentru "scoaterea diavolului", vindecarea diverselor boli, gasirea obiectelor furate si alungarea greierilor din case. Un alt articol semnat de Nagy Istvan in ziarul clujean Magyar Polgar (nr.5, 1888), A roman npletbl (Din viata poporului romn) relateaza despre aceleasi practici ale unor preoti romni din comitatul Turda-Aries. Carturarul banatean Simeon Mangiuca (1831-1890) in studiul sau De metafisica magica a credintei, imaginatiei si a rugaciunei, face ample referiri la practicarea exorcismului, intemeindu-se pe traditia biblica, pe scrierile patristice, pe practicile bisericii romano-catolice si ale celei ortodoxe. in acest context, el observa ca: "Un mare principiu filosofico-psicologic exista in credinta poporului romn, cum ca atunci cnd oricare om este dat de rau si pentru secatatea si slabiciunea simtita la inima sa, nu se poate insanatosia cu medicina din apoteca (farmacie - n.n.) si alte mijloace trebuie sa-si faca pre intarire, adeca trebuie sa se duca la un preot cu leac sa-i ceteasca, sa faca rugaciuni pentru el contra datului rau sau sa se duca la descntatoarea cu leac ca sa-i descnte pentru intarirea sufletului" (in Calindariul julianu, gregorianu si poporalu romn, Biserica Alba, 1883, p.37). in continuarea expunerii sale, Mangiuca ne ofera o lista de "preoti cu leac" care se bucurau de o mare faima in Banat: preotul Teodosiu Miescu din Buzias, la care veneau pentru "cetanie" si germani romano-catolici, consistoriul catolic intentndu-i un proces pentru aceasta; preotul Paul Botosiu din Cuvin, la casa caruia in fiecare zi de miercuri si vineri era solicitat de romni, srbi, bulgari, germani pentru indepartarea vrajilor si a duhurilor necurate prin "cetanie"; preotii Ioan Popovici din Petrilova, Fizesanu din Toracu, Ioan Srbu din Bania, Ioan Suica din Brosteni. Folcloristul Arthur Gorovei aminteste in lucrarea sa Descntecele romnilor ca: "Eu insumi, in anul acesta (1930) am cunoscut, la Sibiu, un preot romn, cu multi clienti printre sasi, care vin la el pentru a le face rugaciuni contra lucrarii diavolesti" (in vol. Literatura populara II, editie ingrijita de Iordan Datcu, Bucuresti, Ed. Minerva, p.57). Tot Gorovei citeaza o lucrare a carturarului sas Friederich Mler, Siebenbrgische Sagen (Brasov, 1857) care spunea despre preotii romni ca: "Preotii lor apar in legendele sasesti ca exorcisti". in concluzie, ni se spune in aceste relatari despre faptul ca unor preoti romni ortodocsi sau uniti li se atribuiau puteri miraculoase in indepartarea duhurilor necurate si redarea sanatatii persoanelor afectate de acestea. Pentru intelegerea fenomenului este necesar sa facem o incursiune in universul mental al omului traditional. Dominati de un profund sentiment de insecuritate, de frici reale sau imaginare omniprezente, locuitorii satelor transilvane impartaseau nelinisti si angoase specifice societatilor agrare. Omul culturii traditionale traia intr-o lume pe care nu o putea controla, lume populata de forte ale raului, de fiinte demonice, cauzatoare de maleficii, de boli si de moarte. Boala oamenilor si a animalelor, lipsa de roade a ogorului si a gradinii nu erau "naturale" pentru taran. El vedea aici o interventie divina (ca o corectie pe care Dumnezeu o aplica pentru pacatele omului) dar mai ales actiunea unor agenti malefici. in comunitatea traditionala exista credinta in forta exceptionala a unor persoane (in special femei in vrsta) de a face rau, de a trimite boala sau chair moartea asupra cuiva, sa ia "mana" ogoarelor si sa fure laptele vitelor. In general, in societatile traditionale conceptia despre rau este persecutiva: boala, nefericirea, esecul personal vin de la altcineva, sunt trimise de o ruda, de un vecin pizmas etc. Atunci cnd cineva simtea o stare de disconfort psihic sau somatic, cnd nu-i mergeau bine treburile in gospodarie, daca nu avea noroc in dragoste ("legarea casatoriilor la fete"), punea aceste stari de fapt pe seama duhurilor necurate trimise ca urmare a unor actiuni vrajitoresti ("facaturi"). Credinta in farmece si in vraji, att de raspndita (chiar si astazi!) in satul romnesc traditional, nu poate fi explicata dect in contextul relatiilor umane din interiorul comunitatii. Vecinul de casa sau de tarina, o ruda apropiata, un consatean, mnati de invidie sau de o razbunare personala, sunt potentialii dezlantuitori ai fortelor malefice. Dirijarea maleficiilor putea fi facuta de catre aceste persoane, dar de cele mai multe ori se recurgea la intermediari, la batrnele recunoscute in comunitate ca avnd puteri vrajitoresti. Remediul era unul singur: apelul la procedeele magiei domestice, fie la o alta vrajitoare pentru a "desface" vraja prin intermediul descntecului. Dupa ce a incercat toate remediile, atunci cnd se gasea dezarmat si invins in lupta sa cu presupusul supranatural malefic, cnd necazurile se abateau asupra gospodariei sale, omul traditional isi sacrifica mai multe zile de lucru si mergea in satul vecin sau mai departe, in cautarea unui personaj mult mai puternic dect babele descntatoare si ghicitoare: la preotul vestit pentru puterile sale tamaduitoare. De-a lungul secolelor, in toate societatile, puterea asupra corpului apartinea domeniului sacrului, iar medicina a fost practicata de sacerdoti. in Evul mediu toata stiinta medicala s-a concentrat initial in manastiri. Boala era considerata ca o pedeapsa de la Dumnezeu, data celor pacatosi. Dumnezeu, care L-a creat pe om, nu ingaduie totusi ca diavolul sa distruga Creatia sa. De aceea el protejeaza pe om punnd bariere actiunii malefice a diavolului. Sanatatea putea fi rascumparata prin apelul bolnavului la ajutorul bisericii. Ortodocsii cred ca Taina Sf. Maslu poate, in anumite cazuri, sa-l scoale pe bolnav de pe patul mortii; pocainta si rugaciunea pot vindeca de o maniera vizibila att sufletul ct si corpul. In comunitatea traditionala, mai mult dect astazi, preotul - prin harul sau si prin cuvntul Scripturii - era o prezenta de neinlocuit. Dintre puterile care-i sunt conferite de sacerdotiu, acela al intercesiunii era privit ca fiind cel mai eficace. Daca preotul putea interveni si media pentru vindecarea, mntuirea sufletului, atunci la fel de bine putea face acelasi lucru si pentru vindecarea trupului. Religia, biserica, sacerdotiul erau privite ca depozitarele unor puteri supranaturale, care puteau fi solicitate de credinciosi in vederea unui ajutor practic, erau o speranta pentru depasirea greutatilor vietii, a grijilor cortidiene. in jurul bisericii, a ritualului, a obiectelor sfinte si a preotilor - ca mediatori intre om si Divinitate - a aparut un intreg univers de credinte care privesc viata omului, boala, vindecarea, moartea etc. Oamenii bisericii au avut un rol important in aceste practici si credinte. Faptul ne pare firesc, de vreme ce mult timp ei au fost aproape singurii care detineau stiinta scrierii si a cititului. Apoi, clerul de jos impartasea aceeasi mentalitate comuna cu enoriasii. Preotii nu puteau sa se sustraga presiunii culturii traditionale, atitudinilor si comportamentelor, obiceiurilor si credintelor existente in rndul celor din care faceau si ei parte. Clerul de jos a fost intotdeauna mai aproape de oamenii din parohia lor dect au putut fi ierarhii bisericii - acei oameni invatati, cu o solida cultura teologica. Potrivit mentalitatii traditionale, boala era o prezenta straina in corpul bolnavului, fiind cauzata de duhuri necurate. Aceste duhuri puteau fi alungate prin indeplinirea unor ritualuri de exorcizare. Biserica ortodoxa a admis exorcismul, vaznd in acesta manifestarea puterii directe a Duhului Sfnt, a harului care se manifesta prin anumite persoane (vezi Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, Sibiu, 1997, p.97-104). Preotul este recunoscut ca purtator al unei puteri sacre, a carei interventie produce efecte benefice, purifica, vindeca. El are, in cele din urma, responsabilitati in lupta cu diavolul, este omul care, prin vocatia sa, intra zi de zi in contact cu lumea nevazuta. Prin harul sau, el poate sa porunceasca duhurilor necurate, sa le infricoseze si sa le alunge (vezi pr. Vasile Coman, Exorcistii in dreptul bisericesc, Brasov, 1945). Iisus insusi a fost un exorcist, alungarea demonilor fiind unul dintre semnele mntuirii pe care El o aduce. Textele liturgice, literatura patristica, scrierile hagiografice, cartile de rugaciuni, scrierile apocrife - contin numeroase referinte la puterea credintei si a simbolurilor religioase in lupta cu demonii. Semnul Sfintei Cruci, agheazma, icoanele facatoare de minuni, moastele, rugaciunile si citirea din textele sacre alunga demonii si vindeca bolile pricinuite de acestia. Recurgerea la aceste obiecte si simboluri religioase este motivata prin prestigiul sacrului, care potrivit mentalitatii traditionale, ofera protectie in fata imprevizibilelor pericole care pndeau viata oamenilor, asigura vindecarea si alinarea suferintelor. In Biserica Ortodoxa este recunoscut rolul terapeuticii duhovnicesti - citirea unor carti bisericesti, in special Psaltirea fiind impusa de duhovnici ca remediu spiritual de vindecare a sufletului, dar si a trupului. Citirea Psaltirii - carte de canon - este un mijloc de curatire sufleteasca si cainta. Cnd Cartea Sfnta este citita, ea are o eficacitate supranaturala conferita tocmai de continutul ei. In actualizarea prin lectura, puterile taumaturgice se propaga de la continut spre continator (cartea ca obiect) si de aici la cel care solicita tamaduirea. "Cititul" in biserica, pe capul bolnavilor, este atestat si in documentele transilvane si banatene. Pe temeiul legislatiei sanitare introduse la sfrsitul sec. XVIII de catre imparatul Iosif al II-lea, au fost luate unele masuri de combatere a epidemiilor. In acest sens, a fost interzisa in Transilvania, printr-o ordonanta din 1787, practicarea aducerii bolnavilor la biserica pentru a li se citi pentru vindecare de catre preoti: "De acum inainte, la cei de legea greceasca, uniti si neuniti, obiceiurile de a aduce betegi la biserica, a le face rugaciuni, a trece cu darurile preste ei si mai ales pre cap a le ceti Evanghelia (s.n.) sa se strice, si aceste rele obiceiuri deobste oprite sa se vesteasca cu aceasta intelegere" (G.Bratescu, Grija pentru sanatate. Primele tiparituri de interes medical in limba romna 1521-1820, p.46-47). Episcopul de Vrset cerea printr-o circulara (1787) adresata preotilor romni din regiunea granicereasca a Banatului ca: "de acum inainte dupa obiceiul ce au fost pna acum, cei betegi in biserica sa nu aduca si acolo peste ei obicinuitele rugaciuni sa nu citeasca, din aceste pricini pentru ca multi, fiind ingrecati cu betesug lipitoriu si pre alti oameni ce vor fi in biserica poate sa treaca" (I.Galffy, E.Bacila, Date antiepidemice in circularele episcopesti din regiunea granicereasca banateana 1784-1855, in vol. Din istoria luptei antiepidemice in Romnia, sub red. G.Bratescu, Bucuresti, Ed. Medicala, 1972, p.176). Incercarea de a supune duhurile necurat prin cuvnt a dus la aparitia unor formule consacrate, a unor rugaciuni speciale. Cel mai vechi exorcism cunoscut la noi dateaza de pe la 1500, cnd un preot romn a scris o rugaciune pentru scoaterea dracului, in slavona, tradusa ulterior de popa Grigore din Mahaciu (B.P.Hasdeu, Op.cit, vol.II, p.142-144). Cel mai vechi text tiparit, care contine exorcisme, este un Molitvelnic din 1650 unde gasim trei rugaciuni: Molitva casei cnd are vreo suparare de dracii, farmece si fapturi dracesti, Rnduiala cu rugaciune pentru cei ce se tulbura de duhuri necurate si bntuiesc, Rugaciunile, adica blestemele Marelui Vasile catrei cei ce patimesc de diavoli si la toata neputinta (A.Gorovei, Op.cit, p.39). Cel mai cunoscut exorscism al bisericii rasaritene sunt aceste rugaciuni ale Sfntului Vasile cel Mare. Prin ele, diavolul este blestemat, aratndu-se toate insusirile si modalitatile prin care acesta lucreaza impotriva oamenilor. Rugaciunile Sfntului Vasile sunt citite mai ales celor "indraciti" - posedati, alienati mintal sau epileptici. Daca in mentalul popular, bolile aveau sorginte diavoleasca, atunci cu att mai mult bolile nervoase, prin tabloul lor clinic, erau considerate ca fiind manifestari ale diavolului, care "munceste" infricosator pe bolnav. Posesia diabolica se producea atunci cnd Satana intra intr-un corp uman si isi impune vointa asupra acestuia. Singurul remediu este exorcismul prin care demonul este alungat din corpul pe care a pus stapnire. Iata de ce diavolul nu putea fi scos dect cu slujbe, cu rugaciunile citite de preoti sau calugari, folosirea moastelor, a icoanelor facatoare de minuni, stropirea cu aghiazma. Credinciosii solicita citirea Rugaciunilor Marelui Vasile nu numai in aceste cazuri exceptionale ale posedarii demonice directe ci si pentru inlaturarea piedicilor sau necazurilor din viata lor, care sunt considerate tot lucrari ale diavolului, prin intermediul farmecelor ce li s-au trimis de catre dusmani. In Molitvelnic este prevazuta "Rnduiala care se face la casa sau locul ce sunt suparate de farmece sau de descntece": cel ce doreste sa i se citeasca aceste molitve, trebuie sa posteasca in ziua aceea, sa faca acte de milostenie, sa se marturiseasca si sa se roage lui Dumnezeu. In rugaciunea care se citeste de catre preot, diavolul este blestemat: "Precum se stinge focul, sa se stinga si cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara diavolii cei fermecatori si descntatori de la fata lui Dumnezeu" (Molitvelnic, Bucuresti, Ed. Institutului Biblic si de Misiune ortodoxa, 1971, p.334-336). Aceste slujbe (ierurgii) oficiate de preotii romni si avnd ca scop scoaterea si curatirea credinciosilor de sub influenta puterilor demonice, au impresionat profund mentalul colectiv, ducnd la intarirea sentimentului de securitate a oamenilor. Preotii exorcizau, indepartau angoasa, nelinistea, fiind de un real ajutor psihologic celor aflati in suferinta sau necaz. Am vazut ca nu numai romnii ci si maghiarii si sasii erau tentati sa apeleze la aceste forme religioase de alungare a bolilor si a nenorocirilor. Functioneaza aici legile unei psihologii colective care eludeaza rigorile dogmei propovaduite de religia normativa, oficiala si care - iata - duce la traversarea frontierelor dintre confesiuni. Credinciosii reformati sau romano-catolici incalca prescriptiile canonice, vaznd in practicile preotilor romni o cale de salvare, o interventie benefica in viata lor personala. In fata neputintei, a enigmei intolerabile a bolii, a non-sensului acesteia si in absenta unei salvari din partea medicinei, aparteneta confesionala nu mai functioneaza rigid, evadeaza din modelul canonic. Avem aici doua discursuri care interfereaza: cel al elitelor clericale - de respingere si de eliminare clara, in timp ce la nivelul maselor anonime a mirenilor se face abstractie de orice diferenta doctrinara, dogmatica. Dimpotriva, elementele de diferentiere ale cultului ortodox (crucea, cadelnita cu tamie, rugaciunile specifice, "cetania") sunt vazute de catre credinciosii maghiari sau sasi ca elementele care garanteaza eficienta actelor de vindecare. Asadar, are loc o intlnire pe terenul mentalitatilor religioase, a sentimentelor si a atitudinilor general umane, dincolo de diferentele etnice, confesionale, sociale etc. Aceste realitati ale vietii rurale si urbane transilvanene demonstreaza o data in plus multiplele interferente care s-au produs in acest spatiu, nenumaratele punti de cunoastere si apropiere intre romni si celelalte comunitati etnice. Cercetarea acestor fenomene este departe de a fi incheiata, datorita faptului ca ele exista si in contemporaneitate. Rezistnd presiunilor de tot felul, practici ca si cele descrise mai sus s-au perpetuat pna in zilele noastre si chiar au dimensiuni de nebanuit in ultimul deceniu. Si astazi exista preoti pentru harul lor vindecator, la usa carora se perinda multimi de oameni aflati in suferinta. O cercetare recenta (din 1996) a universitarului clujean Keszeg Vilmos, Preotul ortodox romn si mitologia sa in folclorul maghiar transilvanean (A roman s hiedelemkre a mezsgi folklrban, in "Ethnographia", 1996, nr.1-2, p.335-369) ne confirma faptul ca numerosi credinciosi maghiari se numara printre cei veniti sa solicite ajutor de la preotii romni. In concluzie, putem afirma ca avansnd in cercetarea acestor aspecte, se pot descoperi nebanuite fire care au legat si leaga in continuare oamenii din spatiul transilvan, spatiu ce are uneori, falsa reputatie a unei reciproce intolerante.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referat INTERFERENTE CULTURALE". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.