Referate diverse. Rolul ONG

Incarcat la data: 28 Februarie 2008

Autor: BrebuIrina

Pret: 80 credite

3,7 (3 review-uri)
Rolul ONG in solutionarea unor probleme economice si sociale pe plan international Comunicarea non-profit sau "putererea celor fara de putere" Conform unor sondaje realizate de institutul de cercetare Gallup si de Voice of People, ONG-urile intregistreaza la scara globala un nivel de incredere foarte ridicat, fiind depasit doar de armata. Guvernele, corporatiile se afla mult mai jos in clasamentul credibilitatii. In Europa organizatiile care inregistreaza cel mai inalt nivel de incredere sunt Amnesty International, World Wildlife Fund si Greenpeace (intre 62% si 76%), in timp ce corporatii precum Microsoft, Shell sau Ford ating doar 35%-46%. Iata de ce liderii de opinie din SUA si din tarile vest europene pozioneaza ONG-urile ca "a cincea putere". Studiul ilustreaza un model spre care ONG-urile romanesti ar trebui sa tinda. Sectorul non-profit din Romania este la inceputul afirmarii sale ca o mare forta, conform modelului vestic. Vocea societatii civile in Romania este inca timida, iar imaginea ei destul de confuza in opinia publica. Romanii inca nu au inclinatia catre activismul social care caracterizeaza tarile occidentale, si nici constiinta responsabilitatii sociale. O alta tendinta pe care aici inca nu o intalnim este aceea in care practicienii de relatii publice isi sfatuiesc clientii - companii sau manageri - sa implice organizatiile non-guvernamentale in procesul de planificare si implementare a strategiei de afaceri sau de comunicare. Sondajele evidentiaza si faptul ca responsabilitatea sociala a unei organizatii este atributul cu cea mai mare cota de importanta pentru public. Cea mai mare parte a americanilor si europenilor spun ca sunt dispusi sa cumpere si chiar sa plateasca mai mult pentru produse care sunt fabricate intr-o maniera "responsabila social". Iar o treime dintre americani si o jumatate din europeni incearca sa evite cumpararea unor marci sau produse ale unor companii care sunt boicotate de ONG-uri. Conform studiului amintit mai sus, aproape 80% dintre liderii de opinie americani si europeni vor ca ONG-urile si mediul de afaceri sa lucreze impreuna pe probleme importante.Aceeasi colaborare este ceruta si in cazul institutiilor guvernamentale. De ce mediul de afaceri e nevoit sa tina seama de sectorul non-profit? Sunt multe motive pentru care corporatiile cer suportul ONG-urilor. Printre acestea se pot enumera: Demonstrarea responsabilitatii sociale corporatiste si extinderea campaniei de responsabilitate sociala si in regiuni sau tari in care ONG-urile au filiale; Atribuirea rolul de facilitator pe care ONG-urile il pot avea in comunicarea intre companii si comunitate; Folosirea ONG-urilor ca sursa de informare asupra nevoilor si preocuparilor comunitatii; Evitarea unor atacuri din partea ONG-urilor prin implicarea lor in luarea deciziilor majore si prin informarea asupra unor linii de actiune sensibile; Scutiri de impozite prin donatii catre ONG-uri. "Business Partners for Development" este una dintre organizatiile care incurajeaza un parteneriat intre cele doua medii, adaugandu-l si pe cel guvernamental. BPD promite sprijin financiar, logistic si de know-how in schimbul parteneriatului cu ONG-uri care au o mare credibilitate in fata comunitatii. Datorita impactului mare pe care mesajele ONG-urilor le au in opinia publica, companiile vad in acestea potentiali adversari, fie pe probleme de mediu, fie de aparare a drepturilor omului etc. Semnalele de alarma trase de ONG-uri declanseaza adevarate curente de opinie, iar reactiile din partea celor vizati apar de obicei imediat. Astfel, ONG-urile au o putere similara sau chiar mai mare decat mass media de a determina serioase crize de imagine ale corporatiilor. Lectia Greenpeace vs. Coca Cola O campanie de mare rasunet a fost cea initiata de Greenpeace impotriva Coca-Cola. Motorul conflictului a fost folosirea la Olimpiadele de la Sydney a modului de refrigerare bazat pe HFC (hidroflorocarboni), un gaz foarte poluant, cu mare impact asupra schimbarilor climatice. Printr-o scrisoare deschisa, Greenpeace si-a anuntat pozitia fata de actiunea iresponsabila a companiei, cerand in acelasi timp inlocuirea frigiderelor respective cu unele inofensive, Greenfreeze. Coca-Cola a luat imediat masuri, inlocuind frigiderele poluante cu cele ecologice si luandu-si, de asemenea, angajamentul de a continua pe acesta linie de responsabilitate fata de mediu. A urmat o scrisoare de felicitare din partea Greenpeace catre Coca-Cola si conflictul s-a stins. Daca ne gandim la consecintele conflictului si la contextul in care s-a petrecut vom vedea cat de bine elaborata a fost luarea de pozitie a Greenpeace si ce forta a avut in a comunica mesajul. Initiativa Greenpeace a fost mai mult decat o campanie ecologica, a fost o puternica campanie de relatii publice. Campania de comunicare s-a derulat pe Internet, un front extrem de larg, la care au acces sute de milioane de persoane din intreaga lume. Comunicatul Greenpeace a fost rapid preluat de multe alte site-uri de stiri si de toate celelalte tipuri de media. In acelasi timp, Greenpeace a organizat o manifestatie in fata sediului central al CocaCola. In cadrul acestei actiuni, sase activisti au fost costumati in cutii de Coca-Cola pe care era inscris "Enjoy climate change!" (Bucurati-va de schimbarea climatica !), pornind de la traditionalul text inscriptionat pe pahare "Enjoy Coca-Cola!". Sase alti activisti au fost costumati in ursi polari care purtau o pancarda cu textul "Salvati-ma acum! Coca-Cola, nu mai folosi HFC". De la acuzatia referitoare la HFC, Coca- Cola a inceput sa fie atacata pe tot mai multe aspecte. S-au scos la iveala studii privind efectele consumarii bautaurii asupra sensibilitatii oaselor, mai ales la tineri. A fost criticata apoi de folosirea in reclame a ursilor polari care sunt puternic afectati de schimbarile climatice, actiunea fiind privita ca una cinica din partea companiei. Si acum, dupa doi ani de la campania respectiva, Internetul mai afiseaza articolele pe acesta tema. Ce poate fi mai eficient in comunicare decat sa folosesti media care ofera permanenta mesajului? Actiune strategica de relatii publice? Sigur, ONG-urile precum Greenpeace, Amnesty International si altele nu intreprind nimic fara un plan de relatii publice, fara a se asigura ca mesajul nu va ajunge doar la cei vizati, cei acuzati, ci la un public cat mai larg. Asta pentru ca modelele se contruiesc prin comunicare. Pentru ca actiunile sociale sau de advocacy ale ONG-urilor nu sunt numai reactive, nu rezolva numai probleme pe termen scurt. Ele sunt menite sa devina modele de comportament, trebuie sa lucreeze asupra mentalitatii tuturor, chiar si a celor mai putin vizati de probleme. Oamenii trebuie implicati cat mai mult in problemele abordate de ONG-uri si asta se poate realiza doar printr-un proces de comunicare continuu si, de ce nu, agresiv. Sectorul non-profit din Romania are nevoie de o mai mare agresivitate in comunicare Studiul de caz descris mai sus poate deveni un model pentru sectorul non-profit din Romania. Cat de departe credeti ca suntem de acest model si cat de mult credeti ca trebuie sa lucram la procesul de comunicare? Au fost cateva campanii care s-au apropiat de un astfel de tip de comunicare. Astfel cateva organizatii romanesti au abordat problema Rosia Montana intr-o astfel de maniera. Asociatia Aurarilor "Alburnus Maior", de exemplu, a initiat o campanie destul de puternica impotriva unei mari companii care se considera "cel mai mare investitor de pana acum in Romania" si isi descria proiectul ca "cea mai mare investitie in minerit din Europa". Campania asociatiei a ajuns pana la Bucuresti unde s-a desfasurat si o manifestatie cu resunet in presa centrala. Nemultumirea era legata de calamnitatea ecologica determinata de extractia de aur si nerespectarea unor promisiuni ale companiei fata de angajatii sai. Astfel de actiuni trebuie sa existe pentru ca ONG-urile romanesti sa-si contureze o imagine cat mai clara si mai credibila in opinia publica. Pentru ca semnalele lor de alarma sa declanseze reactii atat atitudinale, cat si comportamentale. Si primii pasi in acesta directie ar fi specializarea ONG-urilor pe domeniul de comunicare / relatii publice si intarirea relatiilor de colaborare cu mass-media. Cu siguranta ca acestea nu sunt singurele solutii, insa folosirea acestor instrumente pot garanta maturizarea acestui sector care poate deveni si in Romania o "a cincea putere". Material realizat de Elis Iaia Director de relatii publice, Asociatia de Comunicare Ethos Dezvoltare comunitara Context european Din ce in ce mai des, la nivel european, national sau local, este subliniat rolul activ pe care ONG-urile trebuie sa-l joace in calitatea lor de coordonator sau promotor al dezvoltarii comunitatilor in care isi desfasoara activitatea. Ca prioritate majora in cadrul procesului de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana, se stipuleaza clar, in Raportul anual al Comisiei Europene pe anul 2003, intarirea capacitatii administrative de gestionare a fondurilor de preaderare si pregatirea pentru fondurile structurale si de coeziune, ce vizeaza in principal doua aspecte: Pregatirea pentru trecerea la ,,Sistemul Extins de Implementare Descentralizata" (EDIS); Constituirea si dezvoltarea structurilor si a capacitatii de a gestiona fondurile structurale si de coeziune. Pana la data aderarii, Romania trebuie sa dispuna de institutii pe deplin functionale pentru absorbtia fondurilor comunitare si dezvoltare socio-economica. Are societatea civila premise suficiente pentru dezvoltare si actiune in sensul dorit de comunitatea europeana? Sunt oare programele guvernamentale romanesti intemeiate pe dialog si cooperare autentice cu societatea civila - altminteri atat de amintita in discursul politic si mass-media - sau aceasta ramane doar un concept cu slaba acoperire in realitate? Raspunsurile variaza in functie de localizarea geografica, in perspectiva nivelului dezvoltarii economice si sociale diferentiat pe zone etichetate drept bogate sau sarace, cu potential sau fara, din mediul urban sau rural. Discriminarea pozitiva a condus spre directionarea fondurilor de dezvoltare catre comunitati defavorizate, prin programe si servicii de asistenta si suport economic. Se vizeaza, in primul rand, dezvoltarea capacitatii institutionale a organizatiilor si comunitatii in general. insa absorbtia fondurilor si utilizarea acestora in beneficiul grupurilor defavorizate depinde esential de coeziunea actorilor implicati in viata comunitatilor. Se poate identifica cu usurinta nevoia de suport sustinut pentru societatea civila. in primul rand, initiativele comunitatilor locale sunt destul de rare si nu beneficiaza pe cat ar trebui si merita de suportul ONG-urilor si autoritatilor locale. Desi dezvoltarea asociatiilor si fundatiilor a cunoscut un avant in Romania de dupa 1990, un raport din 2001 semnaleaza, ca trasaturi destul de comune organizatiilor non-guvernamentale romanesti, slaba activitate de voluntariat, lipsa unei culturi a donatiilor, atitudinea materialista etc. in aceste conditii, activitatea organizatiilor non-profit in cadrul comunitatilor se dovedeste anevoioasa si mai ales dificil de corelat cu programe si interventii guvernamentale de aceeasi factura. Societatea civila Societatea civila este reprezentata de institutiile si organizatiile sociale si civice care constituie temelia unei democratii functionale. Organizatiile societatii civile se implica in luarea decizilor privind dezvoltarea sociala sau a deciziilor de interes public. "Societatea civila este o notiune care descrie forme asociative de tip apolitic si care nu sunt parti ale unei institutii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizatiile neguvenamentale - asociatii sau fundatii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societatii civile, care intervin pe langa factorii de decizie, pe langa institutiile statului de drept pentru a le influenta, in sensul apararii drepturilor si intereselor grupurilor de cetateni pe care ii reprezinta" (Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile: www.fdsc.ro). Exista diferite definitii ale conceptului de "societate civila". in limbajul comun, sensul atribuit este adesea unul reductionist, multi oameni intelegand prin "societate civila" organizatiile nonguvernamentale. Scoala londoneza de economie, Centrul pentru Societatea Civila, utilizeaza ca definitie de lucru: "Societatea civila se refera la un set de institutii, organizatii si conduite situate intre stat, afaceri si familie. Aceasta include organizatii non-profit, organizatii filantropice, miscari sociale si politice, alte forme de participare sociala si civica". Exemple de institutii ale societatii civile: organizatii nonguvernamentale (ong-uri); organizatii comunitare (community-based organizations); asociatii profesionale; organizatii politice; cluburi civice; sindicate; organizatii filantropice; cluburi sociale si sportive; institutii culturale; organizatii religioase; miscari ecologiste; media; etc. Societatea civila descrie un intreg sistem de structuri, care permit cetatenilor noi roluri si relatii sociale, prin diferite modalitati de participare la viata publica. Societatea moderna se structureaza prin trei componente: componenta economica componenta politica (institutiile fundamentale ale statului) componenta societatii civile, scetorul non-profit, care legitimeaza sau amendeaza celelate doua componente. Dincolo de aspectul institutional, societatea civila este formata din cetateni, care, asociati sub diferite forme, participa la viata publica, influenteaza politicile, apara si promoveaza interesele populatiei. Sergiu Tamas, in "Dictionar politic. Institutiile democratiei si cultura civica" (Editura Academiei Romane, 1993), afirma ca "formarea societatii civile este rezultatul unei miscari spontane si creatoare a cetatenilor care instituie in mod benevol diverse forme de asociere politica, economica, culturala. in cadrul societatii civile, cetatenii intra intr-o tesatura de raporturi sociale, participand benevol la activitatea unei multiplicitati de asociatii, organizatii, cluburi, in vederea promovarii unei diversitati de obiective si interese. Organizatiile societatii civile sunt, intr-un anumit sens, autonome, in raport cu statul, reprezentand o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale". Rolul societatii civile O societate democratica reala se construieste in timp indelungat. Un prim pas insa pentru o democratie functionala il reprezinta institutiile si mecanismele democratice, iar societatea civila, in acest context, actioneaza ca mecanism reglator pentru societatile democratice. Institutiile societatii civile sunt necesare si in tarile cu o puternica traditie democratica, dar in special in tarile in care democratia se construieste. Nu de putine ori, politicienii si oamenii de afaceri pun interesele de partid sau de afaceri inaintea intereselor populatiei. in astfel de situatii, cine este chemat sa "faca dreptate" si sa corecteze disfunctionalitatile? Societatea civila are dreptul si datoria de a influenta deciziile politice, economice sau de interes public. Reactiile societatii civile fata de politicile administrative sau economice care vin in contradictie cu interesele sale sunt variate: manifestatii, campanii de presa. mesaje de protest etc. Cum astfel de actiuni sunt dificil de organizat si au adesea impact pe termen scurt, este necesara aparitia unor structuri paralele cu cele ale statului - : organizatii non-guvernamentale, asociatii profesionale, sindicate, patronate etc. -, care sa monitorizeze activitatea institutiilor statului si modul de solutionare a revendicarilor si care sa mentina o presiune constanta asupra factorilor de decizie. Acestea trebuie sa colaboreze cu structurile implicate in administrarea societatii, pentru a gasi solutiile potrivite si a ameliora continuu calitatea vietii. Societatea civila trebuie sa se implice intr-o gama larga de probleme, cum ar fi guvernarea unei tari, relatiile internationale, dezvoltarea economica sau protejarea mediului inconjurator. in acest scop, este necesar sa fie constituita din cat mai multe organizatii "specializate" in cat mai multe domenii care privesc organizarea si administrarea societatii umane. Aceste institutii trebuie sa cunoasca politicile curente si propunerile de politici, pentru a monitoriza modul in care factorii politici sau economici respecta interesele majoritatii populatiei in domeniile respective. Evaluarea programelor sociale Simona Velea cercetator, Institutul de Stiinte ale Educatiei Evaluarea programelor sociale constituie un domeniu nou, care s-a bucurat insa de mare interes din partea cercetatorilor, practicienilor, finantatorilor, factorilor de decizie. Interesul si nevoia crescanda de evaluare, fondurile alocate programelor sociale si educationale si cercetarii evaluative au stimulat dezvoltarea rapida a domeniului. Prima parte a acestui material prezinta un scurt istoric al constituirii domeniului, punctand momentele importante ale evolutiei teoriilor si practicilor evaluarii de programe. Luand in considerare specificul limbajului stiintelor sociale si noutatea domeniului, am considerat necesara definirea conceptele-cheie si descrierea procesualitatii evaluarii. Partea a doua prezinta o sinteza a caracteristicilor diferitelor stadii de dezvoltare a domeniului si o analiza comparativa a acestora. Pentru o analiza detaliata, este propus modelul evaluarii prin imputernicire (en., empowerment evaluation), luand in considerare noutatea sa si elementele de originalitate pe care le aduce, dar si limitele teoretice si practice. Optiunea pentru aceasta abordare este justificata de conceptia evaluarii drept proces de invatare, care dezvolta competentele tuturor celor implicati in program de a se autoevalua, de a evalua activitatea si rezultatele echipei de proiect, de a participa la procesul de evaluare. Evaluarea nu este gandita ca mecanism de control si sanctiune, ci ca activitate fireasca, utila, ca element intrinsec al programului. Evaluarea prin imputernicire ajuta participantii "sa se ajute ei insisi", sa isi amelioreze activitatea si rezultatele prin autoevaluare si reflectie. Caracteristica sa principala este aceea ca promoveaza o cultura a invatarii si a evaluarii. 1. Ce este un program social? Un program social este definit ca set de activitati sau de proiecte orientate spre un obiectiv/grup de obiective, in care resursele umane, materiale si financiare sunt coerent organizate pentru a produce bunuri/servicii sau schimbari ale mediului, ca raspuns la anumite nevoi. Ciclul de viata al unui program cuprinde mai multe etape: initierea, dezvoltarea si consolidarea sau proiectarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea. Elementele structurale ale unui program sunt: scopuri si obiective, activitati, resurse umane, materiale si procedurale si de timp, beneficiari/populatie-tinta, sistem managerial, componenta de evaluare/autoevaluare.in Statele Unite, programele sunt principalul mijloc de implementare a unei politici si de structurare a bugetului la nivel federal. in Uniunea Europeana, politicile sunt implementate prin fonduri structurale care incearca sa creeze un echilibru de dezvoltare socio-economica in interiorul Uniunii (Fondul de dezvoltare regionala, Fondul agricol, Fondul pentru pescuit, Fondul social). Programele europene au o magnitudine mai mica decat in Statele Unite. Ce este un proiect? Un termen utilizat uneori ca sinonim este acela de proiect. Proiectele sunt definite ca un set de actiuni planificate pe o durata determinata de timp care urmaresc atingerea unor obiective. Conform acceptiunii Comisiei Europene (1986), proiectul inseamna "un grup de activitati care trebuie realizate intr-o secventa logica, pentru a atinge un set de obiective prestabilite, formulate de client; proiectul este prima subdiviziune a programului". Programele si proiectele au structuri asemanatoare: obiective, populatie-tinta, resurse, plan de activitati, durata de desfasurare, echipa de lucru. Exista insa si diferente: bugetul proiectului este de regula, fix, iar cel al programului este flexibil, global; durata proiectelor este mai mica decat a programelor. Programele sunt un mijloc de implementare a unei politici, iar proiectele sunt componente ale programului. Rolul echipei programului este de coordonare si supervizare, in timp ce echipa de proiect are rol de implementare. 2. Evaluarea programelor/ proiectelor sociale si educationale. Scurt istoric Cu toate ca, in opinia unor autori (Shadish, Cook, Leviton, 1999), "evaluarea moderna de programe sociale a aparut in anii '60", incercari apartinand acestui domeniu au fost initiate inca din secolul al XIX-lea. C. Weiss identifica un studiu evaluativ datand din 1833, in Europa, care a incercat sa demonstreze masura in care programele educationale au determinat scaderea ratei delicventei juvenile. Concluzia studiului a fost ca nu exista nici o corelatie intre program si rata delicventei. in America de Nord, in 1845 a fost efectuat un studiu evaluativ prin care au fost administrate teste scrise pentru toate disciplinele de baza din scoala ("Boston Survey"). Rezultatele acestor studii nu au fost insa valorificate. La inceputul secolului al XX-lea s-a dezvoltat o miscare favorabila testelor psihologice si educationale, impunandu-se ideea ca testele au o legitimitate si ca ofera informatii relevante. Un moment important in dezvoltarea evaluarii programelor sociale si educationale, in ordine cronologica, este localizat temporal in anii '30 - '50 si este caracterizat prin dezvoltarea modelului evaluarii centrate pe obiective (R. Tyler) si prin miscarea in favoarea acreditarii unitatilor de invatamant. in deceniile 6, 7, 8, se inregistreaza o schimbare de optica la nivelul evaluarii: scade interesul pentru obiective si pentru instrumentele de testare, pentru masurare si creste interesul pentru conceptualizarea evaluarii. Trebuie mentionat ca dezvoltarea domeniului evaluarii programelor sociale si educationale a avut loc mai mult in Statele Unite ale Americii, prin influenta contextului politic si economic. In aceasta perioada s-au initiat diverse programe sociale in invatamant, sanatate, programe de combatere a saraciei, de asistenta pentru batrani. "Majoritatea programelor au fost lansate cu sperante mari si investitii enorme" (Shadish, Cook, Leviton, pag.4). S-au dezvoltat sistemele de protectie sociala, iar politicile sociale au devenit o preocupare majora a statului. Au fost alocate mari fonduri bugetare pentru initierea si dezvoltarea de programe sociale. Bell (1983) estima ca fondurile cheltuite in toate programele sociale au crescut de 600 de ori pana in 1979, fata de 1950. Anii '80 - '90 se caracterizeaza prin consolidarea bazelor teoretice ale evaluarii programelor sociale si educationale, prin dezvoltarea unor programe de pregatire a evaluatorilor - "profesionalizarea evaluarii" - si preocupari pentru metaevaluare, pentru definirea unor standarde de apreciere a evaluarii programelor sociale si educationale. Dezvoltarea programelor sociale, investitiile financiare si umane pe care le-au implicat au dus la cresterea nevoii de evaluare, cu scopul controlului calitatii serviciilor/produselor, justificarii investitiilor, analizei efectelor si impactului programelor sau aprecierea masurii in care acestea au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme. Din perspectiva economica, a crescut interesul pentru modul in care au fost cheltuite fondurile si pentru eficienta (analiza cost-beneficiu). Din perspectiva manageriala a aparut interesul pentru coordonarea eficienta a programelor, insa putini manageri aveau experienta in acest domeniu. Din perspectiva politica, in Statele Unite, evaluarea a aparut ca solutie pentru conflictul de interese intre autoritatile locale si cele federale, acestea din urma dorind o mai mare putere asupra programelor sociale. La aceste aspecte se adauga unele preocupari de natura intelectuala. Criticii sociali au observat destul de repede punctele slabe ale unor programe, cautand apoi solutii pentru ameliorare. in acest sens, ei aveau nevoie de date evaluative privind organizarea si implementarea programului, eficienta, eficacitatea, punctele sale slabe sau punctele forte. Toate aceste aspecte au facut necesara aparitia unei noi categorii profesionale. La sfarsitul anilor '60, cererile de feedback asupra programelor sociale au depasit oferta de personal existenta, determinandu-i pe multi dintre absolventii de stiinte sociale sa se orienteze spre evaluare. Numarul persoanelor specializate in stiintele sociale a crescut. Evaluarea de programe sociale si educationale "a raspuns unei necesitati a momentului", iar "evaluarea profesionista a devenit o alternativa viabila de cariera, fata de cariera academica" (Shadish, Cook, Leviton, 1999, pag.8). Evaluarea este o profesie, cu toate ca evaluarea de programe nu reprezinta un domeniu de activitate complet profesionalizat. Un indicator al profesionalizarii este si aparitia unor reviste de specialitate, a unor asociatii profesionale si a standardelor profesionale. in Europa, evaluarea programelor sociale si educationale s-a dezvoltat la inceputul anilor '80, in contextul integrarii europene. in Romania, domeniul evaluarii programelor sociale si educationale se afla la inceput, deoarece obiectul sau - programele sociale si educationale - au aparut in urma cu aproximativ un deceniu. Primele evaluari de programe au fost cele realizate cu asistenta internationala (de ex., programul Phare). Primul program care a cuprins si o componenta de monitorizare si evaluare a fost PAEM - Programul de Masuri Active pentru Combaterea Somajului, administrat de Fundatia Internationala pentru Management, in perioada 1994-1997. 3. Delimitari conceptuale si metodologice Evaluatorii definesc diferit unii termeni sau interpreteaza diferit anumite abordari. Evaluarea este, in general, o activitate de echipa, de aceea o armonizare a acceptiunilor termenilor, strategiilor si modelelor teoretice este necesara, in vederea ameliorarii comunicarii si colaborarii. Este important ca membrii echipei sa impartaseasca o viziune comuna asupra procesului de evaluare, astfel incat activitatile lor sa fie complementare in atingerea acelorasi scopuri. intrebarile generale recomandate echipei de evaluatori pentru a preveni si diminua diferentele de abordari teoretice si metodologice sunt descrise in continuare. Ce este evaluarea? Exista moduri diferite de a defini evaluarea: determinare a gradului de realizare a obiectivelor; culegere de informatii pentru adoptarea unor decizii; apreciere a meritului, valorii unui proiect sau program; Evaluarea inseamna "aprecierea sistematica a operatiilor si/sau a rezultatelor unui program sau unei politici, raportate la un set de standarde explicite sau implicite, un mijloc care contribuie la imbunatatirea programului sau politicii" (Carol Weiss, 1998). Din perspectiva altor autori, evaluarea inseamna, acumularea sistematica de fapte, pentru a oferi informatii despre realizarile unui program in raport de efort, eficacitate si eficienta, in fiecare stadiu al dezvoltarii lui" (Trippodi, Fellin, Epstein, pag.12). Aceiasi autori considera evaluarea ca fiind o "tehnica manageriala care furnizeaza feedback informativ administratorilor programelor" (idem, pag.7). Prin urmare, evaluarea reprezinta un proces de apreciere a valorii, meritului si calitatii unui proces, produs sau rezultat. Ce evaluam (care este obiectul evaluarii)? Obiectul evaluarii il constituie: componentele programului (obiective, resurse umane, materiale, procedurale (strategii de actiune) si de continut, populatia-tinta, timpul, sistemul managerial si propriul sistem de evaluare); proiectul programului; implementarea programului; rezultatele, efectele (impactul programului). Care sunt functiile si scopurile evaluarii? ofera informatii pentru adoptarea de decizii: utilitatea - evaluare formativa controlul calitatii - evaluare sumativa dezvolta cunostinte noi (apropiere de cercetare). Daniel Stufflebeam nu este de acord cu apropierea dintre cele doua concepte, fiind de parere ca dezvoltarea de cunostinte noi este apanajul cercetarii si ca asemanarea celor doua activitati creeaza dificultati. Evaluarea serveste unor scopuri diferite, care presupun criterii de evaluare diferite sau cel putin ierarhizari diferite ale criteriilor. Evaluatorii ar trebui sa mentioneze si sa explice clar scopurile evaluarii, iar metaevaluarea sa analizeze consensul, claritatea si implicatiile acestora. Rolul evaluarii se manifesta in trei directii, dupa cum sustine Chelimsky: controlul calitatii programului, ameliorarea sa si, din punct de vedere epistemic, acumularea de noi cunostinte teoretice in acest domeniu. Ce intrebari va adresa evaluarea? in mod traditional, evaluarea va adresa intrebari privind rezultatele unui program sau proiect educational, dar nu trebuie sa se rezume la acestea, ci sa se intereseze si de scopurile programului, de proiectul/ strategia de implementare, de activitatile propriu-zise. Metaevaluarea poate analiza intrebarile care au fost adresate, daca sunt cele adecvate, daca sunt complete etc. Ce informatii sunt necesare? Este important sa culegem date cantitative si calitative, de la diferite categorii de beneficiari. Este, de asemenea, foarte important echilibrul dintre descrieri, observatii, judecati si recomandari. Cui serveste evaluarea? Care este audienta, care sunt categoriile de beneficiari ai rezultatelor evaluative? Care sunt asteptarile si nevoile de informare ale publicului? De regula, exista mai multe categorii de beneficiari ai evaluarii, iar nevoile lor de informare sunt diferite. De exemplu, evaluarea unei inovatii educationale sau evaluarea unor programe scolare intereseaza profesorii, elevii, parintii, factorii de decizie, politicienii, managerii scolari, editorii, sponsorii, cercetatorii si nu in ultimul rand, cetatenii - platitori de taxe si impozite. Prin urmare, proiectul unei evaluari trebuie sa reflecte diferitele categorii de public, nevoile, interesele si asteptarile lor si modalitatile prin care se incearca raspunsul la aceste nevoi. Daca aceste aspecte sunt lasate la voia intamplarii, este foarte probabil ca evaluarea sa esueze in a raspunde nevoilor diferitelor categorii de beneficiari. Un raport de evaluare proiectat sa raspunda nevoilor unor beneficiari nu va fi la fel de util si altei categorii de public tinta. Un exemplu in acest sens il constituie evaluarea unui program de ameliorare a accesului la educatie al copiilor defavorizati, initiat in Statele Unite in 1967. Doua categorii de persoane interesate de evaluarea acestui proiect - educatorii si politicienii, aveau asteptari foarte diferite: educatorii erau interesati de "cum" pot reusi proiectele individuale de acest tip, iar politicienii de "ce" s-a realizat in ansamblu, "cat" s-a realizat din ceea ce s-a propus. Comisia de evaluare a decis asupra tipurilor de asteptari si a intrebarilor evaluative, fara a acorda atentie nevoilor de informare diferite. Pe baza rapoartelor de evaluare realizate de fiecare scoala in parte, comisia de evaluare a incercat elaborarea unui raport integrator, fara a tine seama de faptul ca un singur raport de evaluare nu ar fi fost suficient de comprehensiv sau de adecvat fiecarei categorii de beneficiari. Rezultatul a fost dezastruos, insa a demonstrat importanta identificarii si analizei nevoilor de informare. Culegerea datelor si elaborarea raportului sunt direct influentate de nevoile de informare, interesele si asteptarile beneficiarilor. Daca evaluatorii acorda atentie acestor aspecte, exista premise pentru a satisface criteriile de relevanta, importanta, scop si timp.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "Referate diverse. Rolul ONG". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.

In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti. Raporteaza o eroare

Important!

Referatele si lucrarile oferite de Studentie.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Comentarii

Foarte interesant! cu adevarat e alternativa majora pentru sistemul nostru politic! (app. textul este greu de citit din cauza formatului, e greu sa iti faci timp sa descifrezi paragrafele si ideile principale ca sa iti formezi o privire de ansamblu.)

Jacheta usoara verde oliv inchis Jacheta usoara verde oliv inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: verde oliv inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Jacheta usoara violet inchis Jacheta usoara violet inchis Descriere produs:Tip: jachetaCuloare: violet inchisMaterial: usorDetalii: margini...
Camasa alba in dungi Camasa alba in dungi Descriere produs:- camasa alba cu dungi albastre- imprimeu text pe partea din spate- guler...