Acordul International

Chiar daca ramane in exterior, dreptul complementar se afla intr-o stransa legatura cu ordinea juridica comunitara. Neavandu-si fundamentul in tratatele institutive cum este cazul izvoarelor derivate, dreptul complementar nu se afla intr-un raport de subordonare cu acestea intrucat el vine sa completeze lacunele sale.

Finalitatea dreptului complementar impune un raport de compatibilitate. Este exact ceea ce prevede articolul 93 al Conventiei privind brevetul comunitar: “Nici o dispozitie a prezentei Conventii nu poate fi provocata pentru a face sa esueze aplicarea tratatului institutiv al CEE. Raporturile dintre dreptul complementar si dreptul derivat sunt mai diverse. Astfel ca in domeniile de competenta exclusiva a dreptului comunitar, dreptul complementar nu isi are locul si orice ingerinta a statelor membre care nu a fost precis abilitata este o violare a tratatului.

In domeniile competentei concurente a comunitatii si a statelor membre, principiul este acela al prioritatii dreptului derivat asupra dreptului complementar, orice alta solutie putand aduce atingere competentei institutiilor si respectarii dublei obligatii de a facilita institutiilor indeplinirea misiunilor lor si de a se abtine de la orice masura susceptibila de a pune in pericol scopurile tratatului.

In domeniile competentei nationale exclusive, actele institutiilor comunitare nu pot interveni decat pe baza si pentru executarea actului de drept complementar, fiindu-i deci subordonate. Izvoarele complementare sunt: Conventia comunitara, deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor membre reunite in cadrul Consiliului, declaratiile, rezolutiile si luarile de pozitie relative ale Comunitatilor Europene care sunt adoptate de comun acord de statele membre.