Cadrul general al Constitutiei Uniunii Europene

Cadrul general al Constitutiei Uniunii Europene


1. Adoptarea si semnarea Constitutiei
Dupa doi ani de tratative si doua zile de negocieri intense, liderii Uniunii Europene (U.E.) au ajuns in ziua de 18 iunie 2004 la Bruxelles, la un acord istoric privind prima Constitutie Europeana, pe care, la 29 octombrie 2004, la Roma, au semnat-o, in numele celor 25 de state membre ale Uniunii Europene.

Pana la urma, Anglia nu a uzitat de dreptul sau de veto, asa incat zilele de 18 iunie 2004 si cea de 29 octombrie 2004, au intrat in istoria Europei. Astfel, EUROPA UNITA - cele 25 de state plus Romania si Bulgaria de la 1 ianuarie 2007 – va avea prima CONSTITUTIE din istoria EUROPEI, CONSTITUTIE CE VA FI RATIFICATA iN MOD DEMOCRATIC, PRIN VOINTA CELOR 25 DE STATE ALE U.E. SI NU PE CALEA RAZBOIULUI SAU PRIN CONSTRaNGERE, CI PRIN VOINTA POPOARELOR REPREZENTATE DE PARLAMENTELE TARILOR RESPECTIVE.

“Toata lumea este victorioasa”, a declarat premierul irlandez, Bertie Ahern, care asigura presedintia in exercitiu a Consiliului European. “Am putea spune, fara sa abuzam de cuvinte mari, ca aceasta este o zi istorica”, a salutat presedintele francez, Jacques Chirac, adoptarea Constitutiei. “Acesta este un semnal important, care demonstreaza capacitatea Europei de a fi unita”, a intarit la randul, sau, cancelarul german, Gerhard Schroeder. “Este un succes pentru Marea Britanie si un succes pentru Europa”, a lansat premierul britanic, Tony Blair.

Meritul adoptarii Constitutiei revine in mare masura presedintiei Consiliului European, care a desfasurat in sase luni o munca intensa de consultare si convingere. De aceea, inainte de a turna sampania in cupe, sefii de stat si de guvern din U.E. s-au ridicat in picioare pentru a-l apaluda pe Bertie Ahern, presedintele in exercitiu pe semestrul I/2003.