Casatoria in dreptul roman si dreptul roman actual

Termenul de casatorie are un dublu sens. in primul rand, el desemneaza actul juridic pe care il incheie cei care vor sa se casatoreasca. in al doilea rand, el desemneaza situatia juridica a celor casatoriti, situatie care se naste ca efect al actului juridic incheiat.

Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casastoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al casatoriei, existand pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. in acest sens Codul familiei foloseste, de exemplu termenul de „casatorie” in art. 28, potrivit caruia sotii sunt obligati sa poarte un anumit nume „in timpul casastoriei”, si in art. 30, care stabileste regimul juridic al bunurilor dobandite „in timpul casatoriei”.

Izvoarele dreptului roman ne fac cunoscute mai multe definitii ale casatoriei: prima apartine juristului Modestin din sec. III e.n.; „casatoria este <unirea barbatului cu femeia, o comunitate a intregii vieti, o impartasire a dreptului divin si uman> - nuptiae sunt coniunctio maris et feminae et consortium emnis vitae, divini atque humani iuris communicatio, iar a doua e cuprinsa in manualul de drept (Institutiones) al imparatului Justinian; casatoria este <unirea barbatului cu femeia, care consta intr-o comunitate de viata de nedespartit> - viri et mulieris coniunctio individuam consuetudinem vitae continens.”