Cetatenia Europeana

In “L’Europe apres l’Europe”, Philippe Herzog, spunea ca pentru a ajunge la o democratie populara existatrei cai: ameliorarea democratiei reprezentative, participarea permanentaa cetatenilor si a actorilor sociali si inventarea unei cetatenii europene.


Notiunea de cetatenie isi gaseste originea in dreptul intern. Potrivit conceptiei propuse de Aristotel, cetateanul se definea prin participarea la functiile judiciare si la cele publice in general. In dreptul pozitiv, cetatenia continua sa desemneze calitatea juridica ce permite unei persoane sa ia parte la viata statului, bucurându-se de drepturi civice si  politice si fiind supusa, in schimb, anumitor obligatii cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul militar. Ca regula, cetatenia e recunoscuta de catre stat cetatenilor sai care, ca membri ai Cetatii, participa la guvernarea Cetatii. Dar exista exceptii, ca de exemplu „cetatenia britanicade peste mari” sau cea a Uniunii franceze. Dreptul international recunoaste acest statut privilegiat, conditionat de nationalitate, care presupune, in principal, dreptul de sedere pe teritoriul national, participarea la viata politica(dreptul de a alege si de a fi ales), accesul la functiile publice, dreptul la protectia diplomatica.