Curtea Constitutionala

I.    Premisele crearii Curtii Constitutionale
Odata cu aparitia Constitutiei in lume, ca lege fundamentala ssi incontestabila, caracterizata prin suprematie si asezarea sa in varful ierarhiei juridice, corelata cu functionarea democratica a puterilor publice, statul d drept, exigenta protectiei  libertatilor cetatenesti, dar si cu situatiile de incalcare prin legi a normelor sale a impus crearea unei institutii  a controlului de constitutionalitate.

S-a nascut astfel functia sa, controlul, care a declansat gasirea unei autoritati, un organ politic sau de stat caruia sa-i revina exercitarea acestei prerogative. Crearea oricarei  institutii, juridice sau politice, pune in discutie, o varietate de atitudinii, de la simple intrebari, pana la  neintelegerea si chiar respingerea sa. Aceasta nu a ocolit  nici Curtea Constitutionala a Romaniei.

Gasirea unei solutii iin ceea ce  priveste organul caruia sa-i  revina atributiile de control a Constitutiei a aflat mai multe dificultati, caci problema era tocmai controlul asupra actelor Parlamentului, autoritatea imputernicita direct de popor.

S-au oferit doua solutii, ca legea sa fie lasata in afara vreunui control, si astfel Parlamentul urma sa aiba posibilitatea de a  manifesta o putere absoluta si nelimitata, ceea ce  ar contravine separatiei puterii in stat; sau crearea unei ”autoritati” care sa  valorifice suprematia Constitutiei.

De asemenea se punea si problema daca autoriitatile clasice, legislativul, executivul sau judecatorescul sunt competente de a infaptui controlul constitutionalitatii legilor. insa s-a ajuns la concluzia ca o increditare a functiei de control unei autoritati statale, care indeplinesc scopurile si functiile lor clasice in sistemul de stat, duce la riscul de a afecta separatia puterilor in stat. Ca adaos la functiile traditionale, ar duce la denaturare echilibriului dintre legislativ, executiv si  judecatoresc.

De aceea, cu timpul s-a impus controlul jurisdictional unei autoritati special instituite. Aceasta autoritate nu este si nici nu trebuie sa fie o alta putere de stat, ci tocmai expresia colaborarii si a controlului reciproc dintre autoritatile clasice.