Curtea Penala Internationala

Existenta atator momente triste si tragice pentru societatea umana, de la inceputurile sale, a impus in timp elaborarea unor mecanisme de justitie internationala penala. Aceste mecanisme se inscriu in eforturile comunitatii de a elabora un cadru legal adecvat, care sa permita urmarirea si sanctionarea crimelor internationale ce nu pot fi lasate la discretia jurisdictiilor nationale.

In doctrina se semnaleaza necesitatea constituirii unei jurisdictii penale internationale inca din anul 1875; elvetianul Gustav Moynier propune infiintarea unui tribunal din 5 judecatori care sa judece crimele contra dreptului gintilor.

O incercare nereusita de infiintare a jurisdictiei internationale o reprezinta cea din 1907 cand, prin Conventiile de la Haga din acel an, s-a prevazut infiintarea unei Curti internationale de prize maritime, a carei competenta materiala se stabilea cu privire la fapta de a captura o nava , de catre o alta nava cu pavilion strain. Nefiind ratificata conventia, Curtea nu a fost infiintata.

Cu prilejul negocierilor de pace la sfarsitul primului razboi mondial, a luat fiinta Comisia cu privire la raspunderea autorilor vinovati de declansarea razboiului si de sanctionare a acestora. S-a creat un tribunal interaliat ce urma sa procedeze la judecarea lui Wilhelm al doilea, kaiserul german, sub acuzatia de savarsire a ofensei adusa moralei internationale si fortei sacre a tratatelor.Acesta nu a putut fi judecat deoarece s-a refugiat pe teritoriul Olandei, iar acest stat a refuzat extradarea lui.

In timpul desfasurarii razboiului, in 1943, Uniunea Sovietica a efectuat Declaratia de la Moscova prin care isi exprima hotararea ca membrii partidului nazist , ofiterii si militarii germani ce poarta raspunderea pentru atrocitati si omoruri sa fie trimisi in pentru a fi trasi la raspundere in fata jurisdictiilor nationale a statelor pe teritoriul carora au savarsit asemenea fapte.

La sfarsitul razboiului s-au infiintat Tribunalele de la Nurenberg si Tokio, avand ca scop judecarea si condamnarea vinovatilor pentru atrocitatile si masacrele comise in timpul celui de-al doilea razboi mondial.Autorii infractiunilor grave, a caror efecte se intindeau teritorial pe zone intinse,uneori diferite,vizand resortisanti ai multor tari ca parti lezate direct sau indirect, au fost calificati criminali de razboi.in cuprinsul Statutelor de infiintare si organizare a Tribunalelor se gasesc dispozitii referitoare la organizarea si procedura jurisdictiei acestora , inclusiv dreptul international ce urma sa fie aplicat.